Scoala e doar o felie din viata noastra

Mi-a spus horoscopul ca voi intalni o persoana deosebita. Am intalnit-o pe Oana Moraru la o conferinta organizata la Targu Mures de Ceainaria Mamicilor. Scoala e doar o felie din viata noastra. Asa ne-a spus si imi dau seama ca uneori ne lasam acaparrati de cate ceva si uitam ... restul.



Si Oana Moraru a vorbit pe limba mea. In sfarsit o persoana care spune asa cum vreau eu sa aud. Tot ce ne-a expus, toate lamuririle, exemplele, raspunsurile la intrebari, totul mi-a confirmat ca merg intr-o directie buna, ca metodele mele sunt in concordanta cu timpurile, cu generatia actuala de copii. Prezint mai jos, succint, o parte din idei.
1. Amprenta emotionala - experientele din copilarie pot crea o emotie puternica in urma careia copilul sa isi ghideze mai departe viata. O experienta placuta sau mai putin placuta hotaraste ce va face adultul mai departe, daca va iubi matematica, daca va fi pictor, daca ii va place sa citeasca, daca se va teme de intuneric, daca va vorbi degajat in public.
2. Cand vrea copilul sa vrea? Sa nu fie impins de la spate / fortat sa faca ceva? A vrea e o calitate a mintii care se educa. Stimulam, educam intentia, disponibilitatea "Vreau sa fac." Aceasta disponibilitate vine si ea din experientele din copilarie. 
3. Sentimente toxice - rusinea spre exemplu - rusinea ucide pe "Vreau sa fac ceva". Conditionarile lingvistice si emotionale (Nu ai raspuns asa bine. Numai atata poti? De ce nu ai luat 10? Cat au luat colegii tai? Ei de ce au luat 10 si tu nu? ) reduc copilului disponibilitatea de "A vrea sa faca ceva", nu il ambitioneaza asa cum gresit se crede, ci ii dau sentimentul rusinii, ca nu a reusit sa fie pe masura asteptarilor, ca nu multumeste pe adultii din jur.
4. Sa nu legam produsul gandirii lor de valoarea lor. Un copil nu e bun daca ia 10 si rau daca ia 7 sau 6. Notele nu sunt relevante. Fiecare se pricepe la ceva. Nu pot fi toti buni la toate, iar noi ca parinti nu trebuie sa le cerem note mari. 
5. Copiii cei mai buni, care rezolva totul rapid si fara greseala, care stiu tot timpul totul sunt cei mai frustrati. Le e teama sa nu greseasca, sunt crispati ca ceilalti ar putea sa raspunda inaintea lor, ca altul poate fi mai bun, ca altii termina mai repede. Ei se tem sa greseasca, se tem sa nu le-o ia altii inainte, iar toata energia aceasta ii concuma interior. 
6. Gemenii - Pentru a le da o individualitate si pentru a-i scoate din lumea lor, e recomandat sa fie inscrisi in clase paralele diferite. Teama parintilor de a face acest lucru alimenteaza de fapt cercul lor inchis din care nu pot sa iasa. 
7. Scoala e doar o felie din viata noastra. Sa nu ne lasam condusi de asta si sa nu-i invatam pe copii ca doar asta conteaza: ore, teme, cursuri de engleza, de inot, fotbal si gata. Viata e de fapt despre filmele preferate, mancarea preferata, plimbari si excursii, despre muzica buna, carti si oameni din jurul nostru, despre cine suntem noi ca oameni.
8. De ce nu citeste copilul meu? Literatura e o arta, asemeni picturii sau muzicii. Unii copii nu au o astfel de disponibilitate. Trebuie sa existe si in obisnuintele familiei deprinderea de a citi mereu. Daca citeste doar 4 pagini si noi am vrea sa citeasca 10, e bine asa cu 4 pagini daca cititul nu vine din proprie initiativa.
9. Vorbitul cu bebelusii - trancaneala mamei despre lucrurile care sunt in jur, povestile despre orice, chiar de la varste fragede de 6 luni, dezvolta copiilor o anume capacitate de a asculta si de fi buni vorbitori mai tarziu.
10. Crearea de conexiuni intre cunostinte
11. Suntem prea mult axati pe continut, pe reproducerea cunostintelor si prea putin pe utilitatea informatiilor, pe transferul de idei, pe conexiuni. 
12. Reverse teaching - Copilul invata singur lectia acasa, la scoala se lucreaza efectiv cu conceptele, fara sa se predea lectia noua in stil traditional. 
13. Echilibru intre timpul dirijat si timpul haotic - copiii trebuie sa aiba in viata lor de copii si scolari timp dirijat de adulti (faci ceva acum, mergi la un curs, la inot, iti faci temele) si timp haotic in care fac ce vor ei. Copilul are voie sa se plictiseasca. "Ma plictisesc ingrozitor, nu stiu ce sa fac." Il lasi asa, sa se plictiseasca ingrozitor, pana va gasi o activitate. Altfel, copiii sunt consumatori de stimuli veniti de la adulti si nu invata sa se descurce singuri.
14. Sta prea mult pe tableta. Are voie? Da, are voie. Sa stea pe tableta. E generatia lor. Sunt o multime de aplicatii interesante, free, din care ei sa invete ceva. (Depinde si de noi sa le aratam aceste aplicatii: despre sistemul solar, pentru a invata o limba noua, sah, puzzle, sa deseneze, aplicatii pentru mate, cum sa ai grija de un animal, jocuri logice). 
15. Are voie la desene animate? Da. Sunt si desene educative, care ii invata sa numere, sa citeasca, ii invata sa urmeze indicatiile. Desenele animate sunt mini lectii si ii pot invata pe copii sa stea linistiti pentru o lectie. dDar sa nu fie zilnic, deoarece atunci dispare atentia voluntara.
16. Copiii nu vin la scoala sa invete. Nu acesta e scopul lor. asta vrem noi de la ei. Ei au alte nevoi: sa fie vazuti - ca au o haina noua, ca s-au tuns; vor un rol social (chiar daca sunt cei mai buni desenatori, mascariciul clasei, vorbaretul), au nevoie de predictibilitatea si siguranta pe care le-o da organizarea pe ore, dar si nevoia de noutate si surpriza.
17. Pentru parinti - Nu ii vorbiti de rau pe profesori in fata copiilor. Chiar daca dascalul le-a dat prea multe teme sau a fost nedrept, empatizati cu copilul, spuneti-i ca il ingelegeti ca e suparat si cautati impreuna motivele pentru care profesorul s-a purtat asa, subliniind faptul ca si profesorul e om, iar el, copilul, trebuie sa gaseasca o solutie pentru a rezolva onorabil problema. 
18. Sa avem intotdeauna o finalitate, copiii nostri sa stie unde vrem sa ajungem noi ca familie, noi ca adulti, ei ca si scolari. 
19. Homeschooling - da sau nu? Depinde de parinti, de disponibilitatea umana de a face lectii acasa. 
20. Putem schimba ceva la scoala romaneasca? Deocamdata NU. Dar noi ca parinti si ca dascali putem empatiza cu copiii si le putem arata ca orice se intampla, suntem alaturi de ei si ii intelegem si ii ajutam. Scoala romaneasca are inca dascali de moda veche, sistemul e unul bazat pe note si pe o falsa concurenta. Dar noi putem lucra acasa cu copiii nostri la alte aspecte pe care vrem sa le dezvoltam la ei, chiar daca scoala nu o face.
21. Jucariile - cele din comert au o singura functie (cea pe care le-a dat-o producatorul) si sunt prea colorate. Pentru copiii mici sunt mai potrivite materialele naturale, in culori uni, obiecte reciclabile: lemn, textile, dopuri, capace, hartii, bete, tuburi.
22. In Finlanda copiii primesc tot felul de note la purtare, au si 7 si 8 si 9. Foarte putini copii au 10. Li se scade nota la purtare pentru comportament, dar si pentru straduinta de peste an, daca au realizat temele si proiectele la timp. La noi nu poti sa ii dai mai putin de Foarte bine la purtare. Te complici cu un sistem care nu e de acord cu note mici la purtare, chiar daca unii ar merita.

Oana ne-a recomandat un video interesant despre visible thinking. Daca veti rascoli pe acolo, veti gasi si altele interesante. 


Ce mi-a placut foarte mult: Oana Moraru e primul om pe care l-am auzit vorbind cu ... incredere si cu speranta nu despre scoala romaneasca, ci despre disponibilitatea noastra ca adulti, parinti si profesori de a incepe sa schimbam ceva cu noi, la noi, la copiii nostri. Da, Oana nu e de acord cu sistemul, cu profesorii de stil vechi, dar mi-a lasat impresia voioasa ca daca acolo nu se schimba deocamdata ceva, noi avem puterea de a face schimbari individuale. La aceasta conferinta am fost foarte putine cadre didactice (unele din sistemul public, altele din sistemul privat). Erau multi parinti. Parinti inversunati si total impotriva sistemului de invatamant. Parinti care intrebau mereu: avem problemele acestea la scoala (multe teme, profesori severi, programa incarcata), noi ce sa facem. M-am simtit cumva trista ca parintii nu au incredere in oamenii de la catedra. Erau parinti care nu isi puneau problema empatiei, acceptarii sistemului, profesorilor, ci blamau totul, punand totul in tabere adverse. dar poate fi si altfel. Oana ne-a vorbit despre scoala sa Helikon din Calarasi, despre cum interpreteaza ei programa, despre cum ii lasa pe copii sa predea unii altora, despre faptul ca unii profesori nu sunt legati de manuale si nu predau lectia despre flori iarna cand nu e nicio floare doar pentru ca asa e in carte ordinea, ci primavara cand infloreste totul, despre structura zilelor lor (romana si matematica dimineata, 2 ore de munca individuala, alte discipline dupa masa, muzica si arte si sport la sfarsitul zilei de scoala).

Mi-a placut. M-am incarcat cu putina energie pozitiva. 

Ema 

Etichete: ,