10 + 1 reguli pentru clasele numeroase

Dupa 3 ani de activitate cu o clasa numeroasa cu 32 de copii, am ajuns la concluzia ca e mai usor cu 32 decat cu 2 sau 5. Chiar asa. Am eu niste metode si vi le spun si voua. Uneori parintii sau alti adulti ma compatimesc: Ce greu va e cu atatia copii! Nu e deloc greu si nu mint si nu pacalesc pe nimeni. La sfarsitul zilei sunt obosita, dar nu pentru ca a fost greu, ci pentru ca ritmul nostru e atat de intens!



1. Copiii se ajuta unii pe altii - E un MUST al activitatii cu multi copii. Trebuie sa fie asa, altfel, tu, educatorul lor, esti coplesit. Fiecare descopera cu-adevarat sau doar ca sa se alinte si sa primeasca atentie ca nu se descurca, nu poate, nu stie. Asa ca ... aplicam regula: Cere ajutorul celorlalti. Cere ajutor de la 3 colegi, iar daca nimeni nu te ajuta, apelezi la invatator. (Recent, la cusut de nasturi, Bogdan imi spune: Am rugat nu 3, ci 4 colegi sa ma ajute si nu au reusit. Ma ajutati cu nasturii?)

2. Sa fie distractiv - Unul dintre principiile mele: La scoala trebuie sa se intample lucruri care nu se intampla acasa. Sa fie distractiv, amuzant, jucaus. Recunosc, nu ne reuseste 100% sa fie asa, uneori matematica e plictisitoare.... In mijlocul orei de mate introduc subtil Brain Break - pe tabla proiectez un cantec, un dans, o melodie care te scoate din banca si din papuci, te face sa topai si sa te relaxezi pentru 2-3 minute.
Everybody Dance Now sau Shake Break sunt doua melodii preferate de copii. La scoala se gateste, se cos nasturi, se planteaza legume, se picteaza tricouri, e voie cu trotineta, e voie cu jucarii, se coase pe etamina, se picteaza ca Luchian, se joaca Fazan pe podea cu doamna, manusile sunt sinonimice si ortogramele stau pe un miriapod, se fac petreceri cu ceai si biscuiti, se citeste aceeasi carte la clubul de lectura....


3. Sa fie sau foarte mic sau foarte mare - Copiii sunt atrasi de lucrurile uriase, in marime naturala sau de cele foarte mici de care trebuie sa aiba grija. Eu am ales de multe ori lucrurile foarte mari care sa uimeasca si sa atraga atentia: un crocodil din hartie urias pe perete, pinguini in marime naturala... Mai jos in poza e amprenta unui TRex. Atunci cand sunt atrasi de ceva, cand ceva ii uimeste, ii vezi ca sunt ai tai, prinsi in vraja unui subiect, au mintea deschisa si buretele pregatit sa absoarba informatii. Totul trebuie sa fie WOW!


4. Ne ascultam - E foarte important sa ne ascultam unii pe altii. In clasele 0 si 1 nu ne-a reusit. Copiii sunt galagiosi, nu se asteapta, nu ii intereseaza ce au de spus ceilalti. Acum, in clasa 2, reusesc sa se asculte unii pe altii, au rabdare ca si ceilalti sa prezinte ceva ....

5.Cine are controlul? - Daca lasam copiilor puterea de decizie, grupul functioneaza altfel. Desigur, nu ii putem lasa tot timpul pe ei sa decida in tot felul de situatii, insa exista foarte multe momente in care copiii pot alege ce sa faca, ce teme sa aiba pentru a doua zi, ce proiect sa inceapa, cum sa ne organizam in excursie, cum sa .... ce sa ... Atunci cand ideile si regulile vin din partea lor, ei, ca si grup, le respecta mai mult decat daca ele vin de la mine. Pe de alta parte se simt importanti si responsabili, cum e si firesc sa fie. Una dintre deciziile pe care doresc sa le ia singuri: tema pentru maine si cele mai dragi teme sunt sa creeze ceva sau sa aduca un obiect care are legatura cu textul citit. 

6. Pe limba copiilor - Sunt copii care nu ii inteleg pe adulti. Poate cuvintele pe care le alegem, tonul vocii, modul de insiruire a ideilor ne fac de neinteles. In astfel de momente ii las pe ei sa isi explice unii altora, sa prezinte, sa dezvolte idei. Am avut surpriza ca ei sa explice cu aceleasi cuvinte pe care eu le-am folosit in alta situatie, dar rostite de ei au capatat parca alt sens. 

7. Personalizare - Personalizarea merge mult cu creativitatea. Functioneaza tot ce e personalizat: caiet personalizat cu un anume stil de scris, portofoliu, etichete cu nume scrise de copii, usa clasei, carti realizate de copii, desene de tot felul, povesti care vorbesc despre ei. 

 
La explorarea mediului, pentru a-i face sa inteleaga ce sunt formele de relief, am folosit poze cu ei in vacanta de vara. Fiecare si-a postat poza in zona corespunzatoare (munte, deal, campie) si astfel a fost mai usor. 



8. E voie? Da, e voie. - Exista o anume tendinta a noastra, a adultilor, in a pune oprelisti. Nu e voie sa ... Si eu am invatat pe parcurs ca ... e voie. Era obositor sa repet Nu e voie la fiecare pas si gest. Acum e voie. "Doamna, e voie sa prezint colegilor desenul pe care l-am facut eu aseara?" Stiu ca prezentarea desenului imi va lua 2 sau 5 minute pretioase din ora, copiii vor pune intrebari, cel cu desenul se va lungi cu explicatiile, vom ajunge sa vorbim si despre altceva, dar ... da, e voie. "Doamna, e voie sa imi decorez dulapul cu niste ornamente din plastilina? Pot sa imi pun niste stickere pe usa dulapului?" Si a fost voie si dulapurile catorva au fost inzorzonate si au aratat vreo 3 zile intr-un anume fel, dar da, a fost voie, i-am lasat sa experimenteze. Si pentru ca e voie, m-am trezit pe usa cu cateva afise amuzante care anuntau petrecerea cu ceai. Si pentru ca e voie, copiii au initiativa. Acum nu ma mai sperie initiativele lor. Dupa experiment, povestim daca e voie mai departe sau nu. 

 


9. Reguli - Da, sa existe reguli. Orice joc, de fotbal, baschet, handbal, rummy, septica, sotron ... are reguli. Daca nu le respecti, nu te mai joci. Daaaaar ... regulile sa fie facute de copii. Pentru ca regula propusa de noi, adultii, "Sa ne purtam frumos." nu are nicio valoare si niciun inteles. Dar vor avea cele propuse de copii: As dori ca nimeni sa nu ma impinga, sa nu ma scuipe, sa nu imi ia creioanele..." Exista si copii care vor respecta cu greu regulile clasei si 1-2 care nu vor respecta niciodata regulile, deoarece au propriile lor reguli ce nu coincid cu ale unui grup. Insa grupul de copii trebuie sa stie ca in orice comunitate se afla, totul e un joc cu reguli de respectat. 
Intr-o zi, pe cand mergeam cu copiii la masa, mi-am dat seama cat de mult au devenit regulile o parte din comportamentul lor: cel ce conduce grupul trebuie sa se opreasca la fiecare trecere de strada si sa se asigura ca nu vine nicio masina si ca tot sirul din spatele sau e grupat, apoi da semnalul ca se poate traversa. 

10. Grupul e cheia - Fiecare copil e unic si la scoala tot timpul le dam posibilitatea sa se evidentieze ca si personalitati distincte, dar exista momente cand clasa trebuie sa functioneze ca un grup, ca o unitate. E vorba de puterea grupului. Si acolo, in interiorul grupului se manifesta adevarata forta. De exemplu, acum mi se pare foarte usor ca la ore sa lucram in grupuri. E mult mai usor decat frontal. Decat individual. Cand lucreaza in grup, copiii functioneaza altfel. functioneaza, da, asemeni unei rotite care trebuie sa miste alte rotite. Se iau decizii, se accepta alte idei, se lasa de la sine, se pun ideile gramada si se aleg cele mai bune... Si desi fiecare e unic, ei vor invata ca .... da, mai aexista si altii in jur si parerile lor sunt la fel de importante. 

11. Si doamna e om. 

PS: Fiecare functioneaza dupa propriile reguli. Acestea sunt ale mele si asta nu inseamna ca vi se potrivesc si voua. 

Ema 

Etichete: ,