Tricouri scrise si desenate

Eu nu-mi amintesc multe momente din anii de scoala primara. Invatatoarele mele au fost extraordinare la vremea aceea, insa ... toate zilele semanau atat de mult unele cu altele incat acum nu pot chema vreo amintire oricat de mare sau mica. Pe vremea mea, in orasul meu, nu era teatru de papusi, nu se faceau excursii cu clasa, nu mergeam la film, iar carnaval in clasa nu se facea.

Asa ca m-am hotarat sa creez amintiri. Eu vad scoala de azi ca locul in care dezvolti aptitudini si deschizi ferestre care acasa, la mama si la tata, nu exista si daca exista, nu se deschid la fel. La clasa mea facem lucruri care stiu ... nu se intampla si in alte clase si care nu se intampla nici acasa: mergem la pufuleti cu toata clasa si ne intoarcem prin parc rontaind fericiti din punga de 1 leu, mergem la inghetata cu toata clasa si ne intoarcem agale pe drum gustand incetisor din inghetata ca nu cumva sa se termine prea repede, facem salate si alte mancaruri delicioase ! in clasa, plantam legume pe care apoi le mancam, facem carnaval in clasa, pictam pe tot felul de materiale, inventam cantece, preferam coca de aluat in locul plastilinei ...

Incadrez aici activitatea noastra de sfarsit de an: am scris si am desenat pe tricouri. Fiecare si-a adus cate un tricou alb, fara desene, iar eu am cumparat carioci pentru textile.


Si mare a fost bucuria. Dar ... surpriza! Ideea mea era ca fiecare sa scrie colegilor cate un mesaj pe tricou. Da' de unde! cei mai multi nu au vrut ca ceilalti sa le scrie pe tricou.


Asa ca am lasat lucrurile ... sa evolueze. Dupa primul sfert de ora s-au convins unii pe altii, iar mesajele de la colegi au inceput sa apara:



Vacanta placuta! Te iubesc! Esti cel mai bun coleg. Prieteni pe vecie.


Si eu cu tricoul meu. Scris de copii.


Desenul lui Eric. Il iubesc. Si pe Eric si desenul lui.


Incercati si voi: creati amintiri. Copiii sa isi aminteasca peste 20 de ani de ce au facut in clasa I.



Cu drag,
Ema 

Etichete: , , ,