duminică, 28 mai 2017

Cum sa scrii pentru a convinge - manual de scriere academica

Aceasta postare contine linkuri de afiliere care va conduc in librariile online. 

Si cand crezi ca stii, tot mai ai de invatat. Va recomand o cartulie de scris. De scris academic. Cred ca anume mi-au cazut ochii pe ea in librarie: imi trebuia ceva, un impuls pentru lucrarea la care ma muncesc. Aveam nevoie de ceva ... altfel si asa a aparut ea, itindu-se printre niste carti de literatura: 
(click pe linkul de mai jos pentru a o vedea / cumpara din libraria online)



Cu totii stim ca a scrie o lucrare de diploma, de gradul I, de licenta, de masterat, de doctorat ori doar un simplu referat nu e munca usoara. Trebuie sa te documentezi, sa strangi material, sa citesti. Apoi trebuie sa le pui cap la cap si sa incepi sa prezinti, sa expui, sa demonstrezi, sa iti spui punctul de vedere, sa argumentezi. Cartea aceasta Gerald Graff, Cathy Birkenstein - Manual pentru scrierea academica nu e una de ABC, nu e chiar pentru incepatori as spune eu. E de studiat in liceu, la clasele mari si in facultate. 


 

Organizata pe capitole ce se explica unele pe altele, structurata simplu, pe intelesul tuturor, manualul va ofera niste puncte de reper. Cum sa expui ce au zis altii si cum sa iti impui punctul de vedere. Cum sa scrii convingator. Asta e cel mai greu, nu-i asa? Se pare ca formula universal valabila, mai ales in ceea ce priveste scrisul academic, nu e accea de a-ti prezenta pur si simplu punctul de vedere. Ai nevoie de o baza, de ceea ce au spus altii inaintea ta, si ai nevoie de argumente solide, usor de demonstrat. Cum sa folosesti conectorii si sabloanele, cum sa structurezi partile unei scrieri, cum sa tragi linie pentru a concluziona. Credeti ca le stiti deja? Poate. Asa am spus si eu. Hai ca stiu sa scriu. Dar cand am deschis-o, mi-am dat seama ca as putea sa privesc si altfel lucrurile. mai ales ca, asa cum v-am spus, lucrand la o teza, mi se pare deja ca am spus tot dar nu am numarul de pagini convenite. O voi lua de la capat. 


O lucrare, fie ca e referat sau stire de ziar, ar trebui sa fie un dialog intre scriitor si cititori, sa invite la reflectie. Poti scrie in asa fel incat cel ce citeste sa stea putin pe ganduri? 

Puteti citi reviewul meu si pe Goodreads.com

Puteti cumpara cartea in limba romana de pe Elefant.com - Manual pentru scrierea academica, in limba engleza de pe BookDepository - They Say/ I say, format audio CD de pe BookDepository.com - They say / I say

Spor la scris dupa ce cititi.
Ema 

marți, 23 mai 2017

Care e scoala cea buna?

Update: Doream de fapt sa va spun ca sunt parinti care nu doresc concursuri scolare.
Ce face ca o scoala sa fie buna? Ce inseamna de fapt o scoala buna? Cine sau ce da calitatea scolii? Profesorii? Elevii? Parintii? Concursurile scolare cu rezultate extraordinare? Fluxul educational centrat pe nevoile copilului? Sunt mai bune scolile de la sat sau cele de la oras? Cele din centru sau cele din cartierul marginas?


In Franta nu sunt concursuri scolare. De niciun fel. Poate la copiii mai mari, dar la cei mici nu am vazut. Se incurajeaza mult ... stiti voi, egalitatea. O fi bine sau nu, mai vedem. Cel putin deocamdata nu se lucreaza individualizat, personalizat, in functie de cat stie fiecare. Nu. Cand au terminat sa lucreze exercitiile, copiii nu primesc inca o fisa. Si totusi e o scoala buna, foarte buna, cautata. Una internationala, cu copii din toate colturile lumii, cu unii copii care nu stiu nicio limba de circulatie internationala (engleza, franceza...), dar care invata engleza, franceza si in cateva luni reusesc sa formuleze propozitii scurte. Iar asta e de foarte bine. Nu se pune accent pe matematica aici. Nici pe literatura, nici pe istorie. Se pune accent pe limbi. Pe una in care sa comunici. Comunicarea e foarte importanta. Cumva ... abia acum imi dau seama ca in trendul acesta al migratiei umane, in scurt timp copiii nostri vor ajunge sa lucreze si sa traiasca in alte tari. Si atunci prioritar va fi sa stii sa comunici. Nu te poti inscrie la o facultate din strainatate daca nu stii o limba de circulatie internationala. Imi dau seama ca pentru mine, ca parinte, aceasta e o scoala buna. Nu imi place, desigur, egalizarea aceasta, dar oportunitatea pe care o are copilul meu ma determina sa concluzionez ca acum e bine asa. 

In Romania toata lumea se lauda cu concursuri. Vad pe retelele de socializare. Se publica nume, liste, note. Zilnic. In fiecare saptamana e un nou concurs, o alta olimpiada. O fi bine. Romanii sunt geniali. Pe cuvant. Simt asta pe pielea mea: copilul meu, format cativa ani in Ro gandeste altfel, logic, stie mai multe decat copiii din clasa sa din Franta. Dar ... 

Am stat in Romania o saptamana. M-am intalnit cu parinti si cu prieteni pe care ii stiu de pe retelele de socializare, m-am intalnit cu oameni pe care nu ii vedeam cand locuiam in tara (ce ciudat!, dar atat de frumos!) Unii se gandesc ce scoala vor alege la anul, ce gimnaziu, ce liceu. Cel cu renume sau cel de cartier? Eu am mizat pe scolile de cartier. Doar pentru ca e in centru nu inseamna ca o scoala e mai buna. Dar ce facem cu concursurile? M-am tot gandit zilele acestea. M-a racait subiectul. De ce ii ducem la concursuri de mate in fiecare saptamana? Sau la olimpiadele de romana, de biologie, de educatie civica? A cui valoare o arata ei acolo? Inteleg si sunt de acord sa existe concursuri, olimpiade, dar nu saptamanal. Cand se mai joaca olimpicii? Sau ei deja nu se mai joaca? Sau cand au timp sa se plictiseasca pur si simplu? Sau cand au ei timp sa fie cu parintii? Da, cred ca sunt necesare niste concursuri. Le vad utilitatea. dar ...

Remarca unei mamici m-a inghetat si ii multumesc pentru ca mi-a deschis, iar, ochii si mintea. Unii parinti masoara calitatea scolii prin rezultatele la concursuri si olimpiade. Profesorii sunt cei mai buni daca au elevi cat mai multi cuprinsi in listele cu rezulatele finale, cu medalii si locurile 1, 2, 3, mentiune. Dar cu ceilalti? Ce faceti cu ceilalti, a intrebat ea. Am aflat ca profesorii isi formeaza un lot olimpic si lucreaza numai cu acei copii. Dar ceilalti? Si mamica aceasta a concluzionat simplu si firesc si sunt de acord cu dansa: o scoala e buna si un profesor e bun daca se ocupa de toti, poate personalizat, daca poate dovedi cumva ca fiecare elev din clasa a fost la scoala si nu degeaba, ca fiecare a primit dupa puteri, ca si cel care nu e matematician innascut are o baza, si cel care nu e as la biologie stie si-i e drag, si cel care nu e chimist, fizician are o portie de invatatura. 

Ma intorc la scoala din Franta. Egalitate? Hmmm.... Nu, nu as vrea asta si nu cred ca aceasta e solutia.
E cumva scoala din Romania elitista? Se adreseaza numai varfurilor? 
Nu pot fi toti medici, profesori universitari, directori, manageri, avocati. Multi dintre copiii nostri se pricep la altceva decat la ce se vede din prima. Si cred ca aceasta e arta scolii si cred ca asta face o scoala sa fie buna si un profesor sa fie cel mai bun: sa vezi mai departe si sa incurajezi pe fiecare, sa crezi in toti si mic si mare, sa faci ca mate sa fie accesibila oricui si literatura sa nu fie o corvoada. 

Ai alta parere? Esti de acord cu mine? Cum e la scoala ta? Ce fel de profesor esti? Ce fel de parinte esti? ce astepti de la scoala? dar de la copilul tau?

Ema 


luni, 22 mai 2017

Parenting si Cursurile de perfectionare

Cred ca sunteti de acord cu mine ca asistam la un BOOM in ceea ce priveste cursurile si cartile de parenting. Dar e de bine. E de foarte bine chiar! E minunat! Dupa fiecare carte citita si dupa fiecare curs, workshop sau prezentare la care am fost m-am intrebat, retoric, de ce nu mi s-a dat sansa aceasta in liceu, in primii ani la catedra, mai apoi ca parinte sau ca invatator... De ce? Bine, eu am crescut in epoca ..., iar dupa epoca ... au fost ani de explozie mediatica insa nu ne-a afectat pe noi, invatatorii. Acum exista sansa  - pentru mine, pentru altii. O sansa minunata sa citesti atatea lucruri despre tine ca parinte, sa intalnesti oameni minunati care au menirea aceasta sa te faca sa te gandesti la meseria ta, la cine esti, la cat esti invatator si cat esti parinte... 


Ma intreb de ce nu se introduc asa ... cumva toate cursurile de parenting la cursurile de perfectionare organizate de inspectoratele scolare si de casele corpului didactic. Daca aruncati o privire pe siteturile caselor corpului didactic, veti gasi desigur o paleta bogata de cursuri ... iertati-ma, dar eu le zic sterile. Stiu eu bine de ce le spun asa, doar am participat la unele. Cursuri cu titluri mai mult sau mai putin pompoase isi asteapta cuminti participantii: Predarea- invatarea limbii printr-un demers comunicativ-educational, Managementul activitatilor metodico-stiintifice si psihopedagogice organizate de catedre / comisii metodice si in cercurile pedagogice, Educatie interculturala pentru o scoala noua etc. 

Ii asteapta in zadar, va spun eu. Iata logica pe care eu am descoperit-o prin experienta proprie:
-participi la un curs, primesti puncte pentru dosarul personal
-un curs are loc cu minim 20-25 de participanti
-e obligatoriu sa faci cursuri din acestea o data la 5 ani
-e musai sa ai un anumit numar de puncte intr-o perioada de 5 ani
DAR...
-cursurile nu au loc deoarece nu se inscriu 20-25 de cadre didactice
-unele cursuri nu se mai tin, profesorul a plecat si el la un curs urgent
-la cursuri e ca la ... niste cursuri - vii primele 2 ore, apoi ai treaba, nu ajunge autobuzul, copilul s-a imbolnavit, a fost consiliu la scoala ... 
-faci cursurile, dar ceva fain nu inveti, nu afli ceva nou, revolutionar. 

Acum or fi bune cursurile acestea, sterile sau nu (poate sunt unele cu adevarat extraordinare, nu zic nu), dar de ce nu include nimeni in lista asta cursurile si workshopurile oamenilor astora pe care ii tot vad eu pe Facebook ca se plimba prin tara si vorbesc in fata unor sali arhipline:
-Oana Moraru - Adolescenta - anii identitatii, seminar pentru parinti si dascali, Scoala de ieri, copilul de azi, lumea de maine
-Irina Petrea - Cum ne ajutam copiii sa aiba succes in viata, Cum ne pregatim copiii pentru gradinita si scoala
-Monica Reu - Parteneri in parenting, Cand copiii spun NU
-Gaspar Gyorgy - Copilul invizibil
-Urania Cremene - Cum sa fii un parinte bun
si altii ca ei. 

De ce nu au cadrele didactice acces la aceste cursuri via casa corpului didactic? Aceste cursuri costa, desigur, unele costa mult (cel mai mult am dat 450 ron), dar ma gandesc la faptul ca s-ar putea gasi solutii astfel incat sa fie accesibile. La o conferinta a Irinei Petrea ni se ofereau noua, cadrelor didactice, niste adeverinte de participare, daca tot e sa adunam hartii si puncte. Acum eu le-am trecut pe toate sub denumirea de parenting, desi unele se adreseaza nu doar parintilor, ci si cadrelor didactice. 
Observ cu bucurie ca s-a dezvoltat, in paralel, aceasta latura alternativa de parenting si perfectionare, independent de toate perfectionarile oficiale. Dar cu tristete remarc faptul ca mentorii nostri, institutii conducatoare, nu le includ in lista cursurilor de perfectionare. 

Voi ce parere aveti? 
Ema 

miercuri, 10 mai 2017

Temele sa fie creative, scurte si amuzante

Aveam in minte subiectul acesta despre teme, deoarece in Franta nu sunt teme si pe mine ma chinuie asta. A venit la fix o postare de pe Facebook si printr-un link am ajuns sa citesc parerile unei mamici despre teme. Au copiii nevoie de teme? Vine vacanta si unii parinti se gandesc ingroziti ca vor primi copiii teme de vacanta. Dar ... unii parinti chiar vor teme de vacanta pentru copiii lor. Altii nu vor, asa este. Eu ii inteleg si pe unii si pe altii si sunt de acord cu ambele tabere. Dar oare copiii vor teme? Teme pentru a doua zi si teme de vacanta? 


Eu experimentez acum problema temelor. Din 2 parti. 
1. In Franta copiii nu au teme. Si se cunoaste mult. Timpul din clasa nu e suficient pentru aprofundare. Copiii de aici, cei din clasa fetitei mele, 10 - 11 ani, invata greu, taraganeaza mult la mate spre exemplu, doamna le explica iar si iar. Si la franceza e la fel, cu alta doamna. Nu au de citit. "Nu ne-a dat, nu citesc."  Nu au proiecte (unul singur la engleza am vazut anul acesta), nu sunt incurajati sa caute in enciclopedii. Nu le cere nimeni macar sa se gandeasca la ceva, pentru a doua zi, nu sa scrie, nu sa citeasca, ci sa se gandeasca la o posibila solutie pentru ... Profesorii din ciclurile gimnaziale si liceale recunosc faptul ca scoala primara e deficitara, cu sau fara teme, ca stilul e lejer. Abia cand sa intre la facultate copiii francezi vad ce au pierdut in toti acesti ani. Si asta nu am inventat-o eu, ci ne-a spus-o la cursul de franceza o doamna profesoara. Ne-a spus ca examenele de bac si facultate sunt grele si multi copii sunt nepregatiti, deoarece toata scoala de dinainte e prea lejera. 

2. Pe de alta parte, profesoara mea de franceza (alta decat cea de mai sus), de la cursul pentru adulti. Ne da teme. Ne spune ca nu poti invata o limba straina daca nu repeti putin si acasa. Ne spune ca e firesc sa uiti si ca e nevoie de antrenament, sa mai treci in revista cate ceva... Ne spune sa fim atenti cand mergem pe strada si sa citim reclamele, firmele... Cand am invatat despre mobila dintr-o casa ne-a recomandat sa mergem la magazin si sa studiem etichetele si denumirile. Cand am vorbit despre partile corpului ne-a spus sa exersam acasa, la dus: Ha, ha! Nu radeti. asa ne-a spus: Cand va spalati spuneti: acum imi spal piciorul, acum ma spal pe cap, acesta e bratul... Si ea invata, asa ne-a spus. Altfel ar uita din gramatica celorlalte limbi (stie italiana, germana, engleza).

* Si adaug aici conceptul de prin cartile de pedagogie: lifelong learning. Omul cat traieste, invata. Daca esti adult, gata, nu mai inveti nimic? Atunci de ce toata lumea citeste carti de parenting? De ce se urmaresc tutorialele de pe Youtube despre cum sa faci? Toate sunt teme, la orice varsta si da, e nevoie de ele. Asa are loc invatarea. Si cand inveti sa mergi pe bicicleta e tot asa: nu pedalezi 15 minute si gata, ci mereu, zilnic, mai cazi, te ridici, iei o pauza, mai pui roti ajutatoare... 

 Problema cu copiii e alta si asta e alta poveste: copiii primesc teme lungi, plictisitoare, repetitive. Profesorii cred ca la mate nu poti invata decat daca faci 20 de probleme. Sa stiti ca uneori au dreptate. La mate asa inveti, asa iti formezi deprinderea de calcul. Si la gramatica e la fel. Si la limbile straine - auzi in clasa trei cuvinte noi si gata, le stii. Nu! e nevoie sa le memorizezi, sa le inveti a scrie fara sa le lipseasca litere. Desigur ca unele teme repetitive pot fi inlocuite cu unele creative. In loc sa scrie o pagina cu litera S mare de tipar, ar fi mai util sa o modeleze, sa o decupeze, sa o construiasca din cuburi si sa o prezinte a doua zi colegilor. In loc sa raspunda la intrebarile despre text, sa se gandeasca la ceva in legatura cu textul. Nu toate temele trebuie sa fie scrise, unele pot fi si de gandire, de reflectie. 



Pe de alta parte si aici nu stiu cine e de vina, unii copii invata din mers. Poate nici nu au nevoie de teme, nu au nevoie de repetitii, de aprofundari. Dar altii? Ca nu toti copiii sunt la fel si unii au nevoie de mai mult exercitiu. Mai mult chiar si decat cel din clasa. 

Teme de vacanta? Hmmm... Depinde. Depinde de copil. Depinde de parinti. Depinde de profesori. Toata lumea e implicata. Stiu ca i-am intrebat pe copii daca au nevoie de teme in vacanta. Unii au zis repede ca nu. Dar altii au fost de acord ca vor uita putin tabla inmultirii si ar avea nevoie sa o repete la un moment dat. Copiii trebuie sa se joace, mi s-a spus. da, asa e, trebuie sa se joace. Copiii invata prin joc. De aceea gasiti-le teme de joaca. Din cat e ziua de lunga, ma refer la cea de vacanta, au timp si sa se joace cum vor ei, au timp si sa se joace ca la scoala si nu trebuie sa dureze mai mult de jumatate de ora. Jumatate de ora pe zi de citit ceva, o pagina, doua, de scris ceva amuzant, de facut 3 calcule. 


Tragand linie, iata care e concluzia mea: temele atractive, creative, incitante, neconsumatoare de timp. Alt fel de teme. Teme scrise azi, teme de gandire maine. Exercitii azi, inventeaza un joc maine. Cauta o ghicitoare azi, scrie o scrisoare maine. Explica-ne maine cum se formeaza norii. Invata-i maine pe colegii tai ceva despre desert. Am experimentat tot felul de teme: si monotone, dar le-am combinat mereu cu cele creative. iata o lista - in dreptul unora gasiti si linkuri catre articole de pe blog: 

1. Adu un obiect care are legatura cu textul si explica alegerea - cea mai indragita tema la comunicare - Adu un obiect
2. Gaseste 3 simboluri pentru textul citit si deseneaza-le.
3. Inventeaza un joc de inmultire - Jocuri de inmultire
4. Deseneaza ce iti sugereaza textul - Domnul Sconcs
5. Scrie o scrisoare personajului principal - Eu, Gica si fetita fericita - o scrisoare
6. Cauta si scrie 5 informatii despre ... (aer, apa, lumina, desert - la stiinte)
7. Cauta o ghicitoare despre...
8. Vizionati filmul Dacii si romanii (aceasta a fost tema de weekend)
9. Imprumuta de la biblioteca si citeste cartea ...
10. Adu la scoala cartea preferata si spune-ne de ce iti place.
11. Prezinta-ne jocul preferat de pe tableta. 
12. Imbraca-te ca personajul principal - Clubul de lectura
13. Alt fel de exercitii de gramatica - Fisa personala a substantivului
14. Proiect pe o perioada de aproape 2 luni - Despre animale
15. Exercitii creative pe marginea textului - Basmul - exercitii creative
16. Deseneaza - Harta familiei
17. La clasele pregatitoare si intai, in loc de scrisul pe caiet, litere decorate - Litere decorate
18. Realizeaza o colectie - am facut de-a lungul timpului si colectii de substantive si de seminte ... - 100 de zile de scoala

Daca aveti intrebari sau sugestii, lasati un comentariu. Daca sunteti de acord cu mine sau nu, spuneti-va parerea. Dati-ne exemple de teme creative, amuzante, deloc plictisitoare. 

Ema 

luni, 8 mai 2017

Evaluarea nationala din perspectiva unei mame

         Evaluarile nationale la clasele a 2-a si a 4-a au luat sfarsit. Urmeaza zilele acestea evaluarea la clasa a 6-a. Se discuta mult in mediul online (si nu numai) despre aceste evaluari, despre utilitatea lor. Cum e si normal, parerile sunt impartite si nu despre acest lucru vreau sa va spun aici. In locul parerilor mele am pus aici parerile unei mame: Antoaneta are doi copii, in clasele a 2-a si a 4-a. A trecut anul acesta prin ambele evaluari. Iata mai jos parerea ei: 
         Am doi copii. Amandoi au participat anul acesta la evaluarea nationala. Andrei a participat la evaluarea clasei a II-a, iar Daria la evaluarea clasei a IV-a. Experienta este diferita in functie de copil.

1. E a doua oara (vorbim de Daria, clasa a 4-a) cand copilul tau participa la un examen national. Cum ti s-a parut de data aceasta? A castigat experienta? S-a comportat altfel decat in clasa a 2-a?
 La prima evaluare, in urma cu 2 ani, Daria avea emotii mari. Era intr-un colectiv nou, cu o invatatoare diferita de ce avusese pana atunci. La ea la clasa s-a lucrat intens si au facut pregatire serioasa.
         Anul acesta a prins-o in alta scoala, alt colectiv, alta invatatoare, alt stil. Mai clar...nu au facut nicio pregatire pentru evaluarea nationala. Nu a avut emotii pana in vacanta cand s-a panicat un pic intrebandu-ma daca nu lucram noi, acasa. Eram pregatita. Oricum lucrasem cu ea din doua carti de evaluare – la romana dintr-o carte de la Editura Arthur, la matematica dintr-o carte de la Editura Gama.
         Cu cateva zile inainte de evaluare, am lucrat mai multe teste, inclusiv am printat testele date anul trecut. Daria a considerat ca testele de anul trecut au fost banale comparativ cu ce ii dadusem eu sa lucreze. Nu a mai avut emotii. Pentru ea cele doua zile de evaluare au fost zile obisnuite, ca si cum ar fi dat teste in clasa, cu invatatoarea.



2.Din punctul de vedere al unei mame, sunt importante examenele la 10 ani?
         Daca ma intrebi daca sunt importante evaluarile nationale la clasa a IV-a voi spune ca nu. Sunt banale, simple, dar cer sa copieze ca niste gusteri tot ce scrie in cerinta si in text (la romana), respectiv sa aiba notiuni de clasa a II-a sau a III-a (la matematica).
         Daca ma intrebi despre important unor teste la 10 ani, as spune ca eu consider ca este bine sa se obisnuiasca, din cand in cand, cu un test, un concurs pentru ca (1) se obisnuiesc cu stiluri diferite de examinare, (2) se diminueaza stresul in fata unei astfel de provocari tocmai prin prisma obisnuintei de a participa la competitii.

3.Ati discutat despre examen inainte si dupa? Ce a placut si ce nu a placut copiilor tai la examenul national?
         Am discutat la inceputul anului scolar cu amandoi copiii. Le-am explicat despre ce este vorba. Daria isi aducea aminte de stresul din urma cu 2 ani, de la clasa. Andrei este calm, prin firea lui, nu se teme de provocari. El nu are experienta concursurilor cum se intampla cu sora lui mai mare, insa nu se teme. Pentru el totul este relativ, participa la ele ca si cum ar da un test cu mine sau cu invatatoarea. I se pare firesc.
         Andrei a avut 3 zile de evaluare nationala: romana scris, romana citit, matematica. A lucrat intens la clasa, partial si cu mine, din carti cu teste de evaluare. Despre Daria am scris mai sus. A lucrat cu mine, nu foarte intens. Dupa evaluare, Andrei a considerat ca a fost ceva similar cu ce au lucrat la clasa si a concluzionat ca acum are liniste si a scapat de o carte din ghiozdan. Daria mi-a spus ca testele lucrate cu mine au fost mai grele, iar cele de la evaluare au fost o idee mai dificile decat cele de anul trecut, dar banale una peste alta.

4.Ti-au pus intrebari despre acest examen (sau despre primul, in clasa a 2-a) ? Ce le-ai raspuns?
         Da, am discutat cu amandoi copiii. Pentru ca invatatoarea Dariei nu a fost stresata de evaluare, nici copiii nu au perceput totul ca pe un capat de tara. Nu aveau emotii si s-au dus la scoala in mod firesc, fara stres.Andrei nu are emotii din fire, dar la el la clasa a fost alta situatie. Inainte de evaluare au lucrat intens multe saptamani, in afara de culegerile si caietele/cartile auxiliare. Poate iese om de stiinta :) )))) (glumesc! Ideea este ca atat au lucrat incat sunt curioasa ce au facut la evaluare!)

5. Urmeaza peste 2 ani alt examen, in clasa a 6-a. Va pregatiti de pe acum in vreun fel anume? Are rost o pregatire sau se bazeaza doar pe ce invata la scoala?
         Prin prisma experientei de anul acesta, parerea mea este ca, daca se invata suficient la scoala, aceste evaluari sunt simple. Ele reprezinta mai degraba notiuni de baza, generale. Nu pun dificultate prea mare pentru un copil care invata. Nu intentionez sa ii stresez pe copii lucrand de acum pentru evaluarea de peste 2 ani. Voi continua sa ii verific periodic pentru a vedea daca isi insusesc informatiile predate la clasa.
         Alta este situatia cu Daria care trece in clasa a V-a si lucrurile vor fi un pic diferite. Sper ca profesorii de la clasa sa isi faca datoria si sa le predea pe intelesul lor. Oricum eu o voi sprijini in continuare, o voi verifica la teme si voi testa periodic nivelul de cunostinte dobandit.
         Nu consider ca evaluarea nationala are importanta pentru copil, mai degraba pentru invatatoare sau profesori pentru ca, din ce am inteles eu, Inspectoratul urmareste indeaproape notarea elevilor. Daca apar diferente de 2 puncte intre nota la clasa si cea de la evaluare, urmeaza un an de supraveghere a scolii de catre inspectorat considerandu-se ca exista nereguli la notare si se doreste doar ridicarea nivelului scolii pe plan general, competitiv, scolar.

6. Ii influenteaza in vreun fel, pe copiii tai, rezultatele la aceste examene, mai ales ca ele nu sunt trecute in catalog?
         Nu, aceste note nu sunt trecute in catalog. Anul acesta am primit suficiente informatii atat de la scoala, cat si de pe internet incat sa inteleg ca nu este cazul sa ii stresam pe copii in mod inutil. Atata vreme cat sunt constienti ca un test ramane test, ca este necesar sa se concentreze si sa raspunda corect, ca fac acest lucru in primul rand pentru a dovedi lor insisi cat de buni sunt, restul nu mai conteaza.

Pe Antoaneta o gasiti si pe blogul ei Drumul vietii.

Daca si voi, cititorii mei, sunteti parinti si doriti sa ne transmiteti mie si altor parinti impresiile sau ideile voastre despre examenele nationale, lasati un comentariu. 

Mult succes in continuare.
Ema


duminică, 7 mai 2017

Muzeul international al ilustratiilor Tomi Ungerer

Tomi Ungerer s-a nascut la Strasbourg in 1931. E scriitor si ilustrator. E foarte indragit aici. Exista si o gluma, sa ii spun asa, despre el: Cum e sa fii in viata si sa ai un muzeu al tau?


Cladirea in care se afla muzeul nu e casa scriitorului. E o cladire oferita de municipalitate pentru a gazdui expozitii de ilustratii. Are la intrare o alee serpuita si o statuie din fier care mi-a placut mult. 


O jucarie, din fier, cu un fierastrau care trece prin cap. Simbolica pentru scriitorul Tomi Ungerer. A scris multe carti pentru copii, multe pentru adulti, a ilustrat si carti si publicatii. Dar e un scriitor usor atipic, satiric, erotic, declarandu-se impotriva razboaielor si a cruzimii de orice fel. Prima carte pe care am citit-o a fost Flix si mi-a trebuit putin ca sa o inteleg - e o poveste frumoasa, despre intemeierea unei familii, despre generatii, despre diferente: Flix e un caine ce provine dintr-o familie de pisici. Se casatoreste cu o pisica si sotia sa naste un caine. Don't ask, just read it. Gaiti multe din cartile sale, in engleza sau germana, pe BooksExpress. Sunt carti care invita la reflectie, la intrebari, la descifrarea mesajelor. 



La muzeu poti sa vizionezi un film despre Tomi Ungerer, sa citesti, sa studiezi ilustratiile. 





Ilustratiile sunt desene ale lui Tomi Ungerer. Sunt desene de cand era el copil, de prin 1936 sau adolescent, ilustratii de la maturitate, toate asezate si clasificate tematic: portrete, razboi, meserii, viata cotidiana... 


Sunt prezentate publicului si caietele sale, de cand era scolar, precum si jucarii care i-au apartinut. E impresionant.  




La etaj se afla expozitia unui alt ilustrator: Peter Knapp. Minunata! Poate fi o lectie de desen si pictura, de arte combinate. Peter Knapp s-a nascut in 1931 in Elvetia. A fost directorul galeriilor Lafayette din Paris, fotograf de moda pentru revista Elle...
Lucrarile expuse sunt esenta esentelor in arta grafica. Unele sunt doar cerneala pe hartie sau pergament. Altele sunt realizate din cerneala si decupaje, bucati de lemn, pene si capace de plastic. Se afla aici schite de carte, ilustratii de carte si de reviste, schite simple in caietul de lucru... E tot ce poti sa spui copiilor despre ce poate reprezenta o linie, ce valoare poate avea o pata, cat de importante sunt instrumentele d elucru, cat de multe poti spune cu doar o foiae si o pata de cerneala. 



Va recomand urmatoarele carti (dati click pe titlu pentru a ajunge in libraria online):

Monstrul domnului Racine, o carte despre prietenie 



Omul de pe luna - potrivita atunci cand vorbiti despre sistemul solar


Rufus - o poveste frumoasa despre un liliac



Otto - povestea unui urs de plus cusut din bucati, o poveste potrivita pentru copii mai mari


Melcule, unde esti? - O carte pentru copii mici, cu ilustratii. Copiii trebuie sa gaseasca un melc. 



Ema