vineri, 7 octombrie 2016

La scoala in Franta - carti si caiete

Nu e deloc usor sa inveti intr-o limba straina. Nu atunci cand ai 8 ani sau 10 ani sau 12 ani. Cand ai tai te lasa intr-o scoala unde nimeni nu vorbeste limba ta natala, intr-o clasa in care copiii vorbesc ... cu adevarat pe limba lor: engleza, franceza, germana, poloneza, araba, chineza, rusa, romana. Si totusi, exista in copii un sambure, un mecanism interior care ii ridica. Poate limbajul universal al copilariei. 
Scoala din Franta e diferita de cea din Romania. Asta e clar. De la partea administrativa, pana la partea de obiective. De multe ori ma gandesc ce s-ar intampla daca in clasele noastre din Romania am avea, dintr-o data, macar un copil venit din alta tara, care nu vorbeste romaneste. Nu-i usor. Dar sa ai mai multi? Insa multiculturalitatea aceasta e benefica. Se merge cu valul si e un val de care nu se plange nimeni. E vorba de integrare, de asimilare, de acceptare, de egalitate. 
Recunosc: ma nemultumeste lejeritatea sistemului francez. Dar ... cumva imi place. Francezii au o speranta de viata foarte lunga (80 - 82 de ani). Si trebuie sa ma adaptez, sa ies din valtoarea romaneasca, din graba pe care ne-o da o dorinta de-a face ... mult, de-a face mult si bine, de-a sti multe, de-a face totul. Nu are importanta cat de stufos sau nu e sistemul francez, cum sunt programele lor. Cred ca de fapt nici in Romania nu ar trebui sa primeze asta. 
Va vorbesc azi de manuale si caiete. Da, si librariile lor sunt pline de manuale si caiete de la diverse edituri, dar parca nu atat de muuuuuulte ca in Romania. Difera oricum cantitatea de informatii din manuale si caiete, aici nu pare asa aglomerata, ingramadita, de-a valma, mult ca sa fie. 
La scoala noastra copiii nu cara acasa manualele. Uneori nici caietele. Toate raman la scoala, in weekend sunt aduse caietele si fisele pe care s-a lucrat. Manualele raman intotdeauna la scoala. La engleza si franceza, pe aceleasi manuale, lucreaza copii din mai multe clase, pe rand, la orele lor, in cabinetele de engleza si franceza. La partea de comunicare se pune mult accent pe interpretare, pe intelegerea textului. Iata mai jos un manual de engleza - are texte si doar un set de intrebari. Atat. E un manual pentru intelegerea textului. 








Un aspect interesant e faptul ca in manuale, si cel de engleza si cel de franceza, nu sunt texte consacrate, din autori cunoscuti. Sunt texte concepute de autori, texte sub forma de povestiri sau poezii, realizate in asa fel incat sa sprijine intelegerea si sarcina principala: identificarea personajelor, a metaforelor, a partilor unui text, a ideilor principale, a mesajului. Profesoara de franceza ne si spunea ca recomanda copiilor sa citeasca singuri, acasa, texte din literatura franceza sau straina, deoarece manualele nu contin astfel de abordari. Poate manualele de la clasele mai mari sa fie concepute astfel. Inca nu stiu. Dar deocamdata, la clasele mici, mi se pare o idee buna. (Nu cred ca Somnoroase pasarele sau Revedere sunt intelese in totalitate de elevii claselor 1-4 spre exemplu.)
Se lucreaza mult pe foi, pe fise. Copiii scriu relativ putin si in caiete si pe fise. Unele fise se lipesc in caiete. Altele trebuie organizate in mape separate. Lectia la istorie spre exemplu ne-a venit pe o fisa xerocopiata. E bine, da e bine. Nu ma deranjeaza. In Romania dascalii sunt prea prinsi de manuale si predau copiilor an de an aceeasi materie in acelasi fel si cu aceleasi exercitii si abordari. 





Si la mate e la fel. Matematica e una dintre materiile cu ajutorul careia se invata limba franceza. Copilul meu, absolvent de clasa a 4-a, e tare mandru ca ea e cea mai buna la mate. Pai da, e buna si pentru ca se descurca dar si pentru ca la 10 ani copiii acestia din Franta abia acum recapituleaza tabla inmultirii si nu au invatat inca metoda grafica, a reducerii la unitate, metoda ipotezelor, operatiile pana la un milion, impartirea cu rest. Mandria ei ca o solicita doamna sa explice frumos si celorlalti lucruri pe care ea le stie. 



Nu vreau sa spun ca sistemul lor e mai bun sau al nostru e mai bun, ca unul e interesant si celalalt nu e. Cred ca fiecare sistem din orice tara are partile bune si mai putin bune. Nu despre asta e vorba, cine e mai bun. Pentru ca pentru copii diferiti functioneaza metode diferite. Nu stiu daca sistemul lor va functiona pentru copilul meu. Ideea pe care mergem noi este cea de integrare. Dincolo de toate sistemele, in viata vei ajunge in locuri diferite, in propria tara sau in alta, si cred ca cel mai important e sa stii sa te integrezi, sa accepti ce e in jur, sa te pliezi pe fiecare sistem si sa ramai totusi unic in devenirea ta, cu particularitatile tale. Asta cred ca e important pentru copii: sa invete sa descurce si sa se adapteze si schimbarile sa nu devina un stres. 

Va astept in comentarii cu pareri, idei, sugestii, experiente personale.

Ema 

2 comentarii:

  1. Nepoata mea a invatat in Franta in primii doi ani de scoala (CP si CE1). Am preluat in activitatea mea cateva idei pe care le-am intalnit in caietele ei si am apreciat in mod special Le cahier du jour si caietul de evaluare (un fel de foaie matricola, mai degraba), in care era notat amananutit nivelul achizitiilor copilului pentru fiecare competenta vizata de programa scolara, in fiecare trimestru. Nepoata mea, acum in clasa a IV-a, s-a intors atunci cu destule cunostinte de matematica in avans fata de elevii nostri de aceeasi varsta (ex.: elememte de geometrie,tabla inmultirii pana la 5 invatata in clasa I, adunari si scaderi in concentru mai mare decat la noi), cu notiuni de morfologie, cu cateva cunostinte generale de geografie si istorie a Frantei pe care ai nostri copii nu le dobandisera inca despre tara lor, precum si cu o buna cunoastere a instrumentelor muzicale, datorita orelor de muzica tinute de un profesr de specialitate, care s-a ingrijit sa le exemplifice pe viu cele predate, printr-o vizita la o institutie de profil din Paris). In rest, subscriu la observatiile semnalate. Am urmarit si urmaresc cu mult interes toate relatarile pe care le faci si pe aceasta tema si astept sa aflu ce vei povesti in continuare. Recunosc in ceea ce scrii multe lucruri care, acum 2 ani m-au surprins (unele in mod foarte placut). Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cosmina,
    Iti multumesc mult pentru raspuns. Ma bucur sa vad ca da, intr-adevar, sistemele din tari se completeaza.

    RăspundețiȘtergere