Copilul tau e timid

A fi timid nu e un lucru rau. Timiditatea se trateaza singura sau cu ajutor, la varste mici sau pe parcurs. Copiii timizi, chiar daca vor invata sa isi invinga timiditatea, tot vor ramane cu o teama si o sfiala de ceva ce nici ei nu-si vor putea explica. Parerile mele nu sunt general valabile. Sfaturile pe care vi le dau pot sa functioneze sau nu, deoarece totul depinde de o multime de factori si totul cere timp.
Ce inseamna un copil timid? In categoria aceasta parintii includ o tipologie larga de copii: pe cei care se ascund dupa fusta mamei, pe cei care nu vor sa spuna o poezie in fata musafirilor, pe copiii care nu ridica mana la scoala si nu se afirma, pe acei care nu vor sa se duca singuri la magazin sa cumpere o paine... Timiditatea are legatura de multe ori cu sfiala, rusinea, spaima. Toate au o frica, frica de a se intampla ceva rau. "Mi se va intampla ceva rau daca merg singur la magazin." "Nu pot sta singur in fata musafirilor si sa recit o poezie." Pe de alta parte timiditatea are legatura si cu dorinta copiilor de a nu iesi in evidenta. Parintii vor sa se laude cu micutii lor, sa ii arate lumii, sa vada lumea ce destepti sunt, cate lucruri stiu. Copiii sunt insa de alta parere. Sau unii sunt foarte indrazneti acasa, cu cei din familie, dar rusinosi cu cei straini.
Hai sa ii ajutam.



1.Identificati fricile si temerile sale Discutii simple despre anumite aspecte pot lamuri si copilului, dar si voua, parintilor, anumite probleme. Nu ii spuneti nimic din gama: "Eu pe vremea ta ma cataram in copaci.... Nu esti in stare sa deschizi gura si sa spui doua vorbe ...Colegii tai au spus pe scena poezia, tu te-ai balbait ..." Vrem sa gasim solutii, nu sa il acuzam si mai tare. Discutiile care incep cu "Ce parere ai, Cum te simti atunci cand ... De ce crezi ca te simti asa ? Ce te sperie, ce crezi ca s-ar putea intampla?" il ajuta pe copil sa vada, incet cu incet ca problemele i se lamuresc in minte.

2. Cereti intotdeauna parerea copilului despre multele lucruri care il privesc, dati-i sansa sa faca alegeri: Vrei fustita roz sau pe cea cu volane? Vrei sa mananci acum sau peste o jumatate de ora? Va recomand ca variantele din care copilul sa aleaga sa fie doar doua; daca sunt mai multe, veti ajunge la negocieri si veti pierde obiectivul principal.

3. Pregatiti-l. Orice ati face, oriunde ati merge, daca vine cineva in vizita... In general copiii timizi se tem de lucrurile noi. Pentru a evita elementul surpriza care il sperie, vorbiti cu copilul despre ce urmeaza sa se intample: "Vor veni la noi niste prieteni. Ei sunt casatoriti si nu au copii. Le-am povestit ca noi avem un baietel pe nume ...Vrei sa ii cunosti cand vor veni aici?" O introducere de acest fel ii da sansa copilului sa anticipeze, sa se pregateasca. Daca el pare receptiv, mergeti mai departe si anticipati ce va face el, ce le va spune, poate chiar unde va sta si cu ce se va imbraca. In acest fel elementele surpriza vor fi eliminate rand pe rand, copilul are ocazia sa aleaga o vestimentatie care ii da siguranta (poate o rochie anume, o bluza speciala) si chiar locul in care se va simti bine (pe scaunul de langa calorifer). Daca copilul vostru respinge tot ce ii propuneti, lasati-l asa. In niciun caz nu il fortati sa iasa din camera pentru ca musafirii sa il vada.

4. Puterea grupului - Timiditatea dispare treptat daca copilul face parte dintr-un grup. Poate la scoala nu se simte confortabil in grupul clasei. Dati-i sansa unui alt grup: grupul de la o activitate sportiva, de la un atelier de pictura. Copiii vorbesc pe limba lor, altfel decat o facem noi, adultii. Inainte de a inscrie copilul la o activitate, cereti-i parerea. daca nu e de acord, inseamna ca trebuie sa mai asteptati si sa il inrebati periodic ce parere are. Sau ar putea sa isi aleaga chiar el o activitate.

5. Laudati-l. Laudati-l ori de cate ori aveti ocazia. Sa nu fie insa o lauda emfatica, exagerata. E suficient daca la masa de seara anuntati si pe ceilalti membri ca el a realizat azi un desen deosebit care va place foarte mult.

6. Scoateti-l in lume - Timidul nu va fi de acord sa iasa in fata. Dar puteti face asta cu lucrarile lui - expuneti desenele lui pe holul casei, pe holul blocului (desigur, cu acordul sau). Timidul nu va fi de acord sa le expuneti pentru a le vedea altii. Nici nu e acesta scopul. Scopul e ca el, copilul, sa isi vada la un loc lucrarile, sa le vada acolo, in afara spatiului sau personal.

7. Materializati. Cum arata frica ta? Prin desen copiii se exteriorizeaza cel mai bine. Poate va desena frica asemeni unui monstrulet. Dupa ce deseneaza, povestiti de ce arata monstruletul asa, ce face el, unde sta, cu ce se ocupa toata ziua. Hai sa-i dam ceva de facut. Hai sa ii punem niste haine frumos colorate sau o fundita. Transformarea unui desen inseamna ca el, copilul, poate tine sub control emotia si ii poate da o alta directie.



Dincolo de aceste sfaturi, iata cateva din situatiile prezente in clasa mea:
*Eu nu am fost niciodata de acord cu serbarile scolare in care fiecare iese in fata si spune frumos o poezie. Mai ales la varste mici, gradinita, clasele 0 - 1, copiii se simt speriati chiar si daca nu sunt niste timizi. Sa stai pe scena, in fata atator ochi de adult, nu e usor. De aceea am avut serbari in care copiii au actionat ca un grup, dandu-le posibilitatea sa fie acolo, pe scena, in fata parintilor, dar si sa fie protejati de grup.

*In clasa a 2-a ei au venit cu ideea unui spectacol de talente. Unii au avut curaj de a iesi in fata, singuri, de a dansa si de a canta. Altii si-au format grupuri de 2-3-4 si au pregatit impreuna un moment. Au ramas si copiii care nu s-au simtit pregatiti sa fie singuri pe scena. Lor le-am rezervat un moment in grup.

*Una dintre fetite, mare si talentata desenatoare, nu a dorit la o serbare sa vina in fata parintilor cu un moment. Colegii au propus ca ea sa deseneze pe scena, in culise, sa fie cu ei pe scena, dar sa stea in culise daca nu se simte bine in lumina reflectoarelor. Acolo a desenat, pe jos, iar la sfarsit a prezentat parintilor desenul sau.

*Ii incurajez pe copii sa participe la orice activitate care presupune sa stea in fata unui auditoriu si sa prezinte ceva. La inceput a fost doar cine a vrut si s-a simtit bine sa faca asta. Acum, dupa 4 ani de scoala, toti si-au depasit emotiile. Activitatile acestea au variat la noi si au fost la toate disciplinele: Propune un proiect colegilor la arte vizuale, Dirijeaza pe o melodie, Citeste-ti compunerea, Recita poezia ca un actor, Explica colegilor cum se rezolva problema, Propune un joc la joc si miscare...

*Inaintea unui spectacol de dans, am povestit cu ei despre cum se simt. Au iesit la iveala emotii, temeri, frici: Daca o sa cad? Daca imi vine sa stranut? Daca uit pasii? Daca imi cade fustita? Asa, in grup, temerile au fost risipite. Si-au spus unii altora incurajari, si-au gasit motive sa invinga frica... Daca vei uita pasii, te uiti la cei din fata, faci ce pasi iti amintesti ... Daca iti vine sa stranuti, stranuti si gata, nu e nicio problema.

Totul are o rezolvare.

Cu drag,
Ema

Etichete: , , ,