vineri, 29 iulie 2016

Planificare anuala clasa 2

Impart cu voi planificarea mea anuala pentru clasa a 2-a. E pentru anul scolar 2014-2015.
 Planificarea e intr-un format editabil Excel. Puteti descarca planificarea AICI
Iata cum sa procedati:

1. Descarcati documentul in calculatorul vostru.
2. Planificarea contine mai multe sheeturi (file, pagini, foi) - Planificarea anuala (o privire de ansamblu, planificarea pe discipline, planificari pe vreo 23 de saptamani - acestea nu sunt asezate toate in ordine). Atentie, paginile pe discipline preiau temele scrise in planificarea de ansamblu. Paginile pe saptamani preiau, la fel, in partea de sus unde sunt scrise temele mari, informatii din paginile pe discipline. E optiunea voastra daca ramane asa sau nu.
3. Poate nu e completa si corecta peste tot. O puteti modifica asa cum doriti.
4. Deoarece are foarte multe sheeturi, nu le vedeti pe toate. In drepata jos pe ecran gasiti toate sheeturile, trebuie doar sa potriviti mouse-ul acolo.


5. Tot de acolo, dreapta jos pe ecran, mutati pagina la stanga sau la dreapta.


6. Si tot acolo, in drepata jos pe ecran, aveti o bara cu un procent (100%, 80% ...) de unde ajustati cat de mare sa fie pagina pe ecran.


7. In bara de sus, optiunea View, aveti o alta optiune Page Break Preview. Apasati acolo si pagina va fi impartita de niste linii albastre. 


8. Trageti de liniile albastre astfel incat scrisul / tabelul sa fie incadrat pe pagina. Puteti face 1 pagina sau 2, 3, 4, in functie de cum vreti sa imprimati. 


9. Cu combinatia de taste Ctrl+ P intrati in meniul de Print, unde alegeti imprimanta si aveti optiuni de culoare. 


 Pentru intrebari, nelamuriri, sugestii, lasati un comentariu aici sau pe pagina mea de Facebook, EmaLaScoala

Ema 



marți, 19 iulie 2016

Cum il ajuti sa rezolve problemele conflictuale

Agresivitatea la copii are multe cauze si se poate manifesta la orice varsta. Bulling e atunci cand un copil agreseaza fizic si / sau verbal un alt copil: ii vorbeste urat, il porecleste, il exclude din joc ori din grup, il loveste sau se preface ca il loveste, ii pune piedica, face glume nu tocmai placute. Nu vreau sa vorbesc aici despre cauzele agresivitatii, ci de cealalta latura a baricadei: ce face un copil care e agresat fizic / verbal si ce fac parintii acestuia.




1. Comunicare - Mai intai discutati cu copilul despre cele intamplate. Nu sunati pe doamna invatatoare sau pe parintii altui copil. Problema arde la voi mai intai. Pe urma veti vedea ce e de facut mai departe. Discutati cu copilul vostru si stabiliti cat de grava e situatia. De foarte multe ori problema se rezolva de la sine, copilul doar simte nevoia sa se descarce, sa spuna ce l-a suparat. Nu trebuie decat sa il ascultati, fara sa il invinovatiti pe celalalt copil.

2. Solutie - Dupa ce povesteste, intrebati-l cum s-a simtit, ce l-a deranjat: doar ca a fost exclus din grup, ca in cazul de mai sus sau faptul ca ceilalti colegi erau si ei de fata. Stabiliti ce ar fi putut face. Care e solutia? Ce ar putea face pe viitor e un aspect foarte important: Daca se va repeta, ce crezi ca e potrivit sa faci?

3. Sa ai o voce! - Invatati-l sa comunice cu ceilalti, sa spuna cand ceva nu ii convine, cand il deranjeaza. Formularile pasnice au multa putere uneori: Ma deranjeaza cand vorbesti asa cu mine. Ma deranjeaza cand ma dai afara. Sunt suparat pentru ca m-ai dat afara.

4. Evita - Regula numarul 1 in clasa mea de elevi, regula care se refera la bulling este: Fereste-te, evita. Exista persoane, copii, cu care nu poti discuta. Orice solutie pasnica nu are sorti de izbanda, ba mai mult il face pe cel agresiv sa se creada puternic. Invatati copilul ca in astfel de cazuri sa evite, sa mearga in alta parte, sa cedeze pentru ca ... Cel mai intelept cedeaza, sa isi gaseasca alti prieteni, sa isi gaseasca o activitate chiar singur daca situatia o cere. Nu e cazul insa sa ii interziceti copilului sa se mai joace cu un coleg care il deranjeaza. A-i interzice inseamna de fapt a-i impune parerea voastra si nu a-l lasa pe el sa ia decizii.

5. Apeleaza la un adult - In cazurile grave copilul trebuie invatat sa ceara ajutorul unui adult, oricare ar fi acesta, primul adult din preajma, fie ca e invatatoarea, portarul, tanti de la curatenie (daca lucrurile se petrec in scoala).

6. Un desen - Daca copilul vorbeste des despre incident, desenati impreuna scena. Sau lasati-l pe el sa deseneze si apoi vorbiti despre acest lucru.




7. Autoritatea - Apelati, ca parinte, la invatator, doar daca actiunile agresive sunt foarte dese si acest lucru se petrece la scoala. Apelati la parintii copilului agresiv doar daca actiunile se petrec in fata blocului, pe strada. Daca doriti sa stati de vorba la scoala cu parintii copilului, rugati invatatoarea sa intermedieze acest lucru. Nu recomand sa vorbiti direct cu copilul agresiv, in ideea ca il invatati minte si va vedea el ca si copilul dumneavoastra are pe cineva care sa il apere. Toata medierea trebuie sa se desfasoare in triunghiul invatator - parintii copilului agresat - parintii copilului agresiv.

8. Urmariti si investigati daca copilul vostru are o problema de acest fel doar cu un anume copil sau lucrurile se petrec la fel si in fata blocului si la bunici. Stiu ca e dureros, dar uneori copiii mici exagereaza in relatiile lor cu ceilalti si tind sa exagereze. Daca lucrurile se repeta si cu alti copii si in alte situatii si voi, parintii vedeti asta sau copilul povesteste, atunci trebuie sa il invatati sa aiba o atitudine hotarata in fata celor care il agreseaza. Daca nu descoperiti si alte incidente, poate copilul vostru doreste sa atraga atentia asupra sa si atunci trebuie sa aflati unde anume doreste sa ajunga. Aici e ca in situatia aceea in care unii copii se prefac bolnavi pentru a nu merge la scoala si pe tine, ca mama, nu te lasa inima sa nu il crezi si te agiti in jurul lui. Sa ii invatam pe copii sa isi exprime clar si corect sentimentele, asta e important.

9. Explicati, comunicati, povestiti - Din cand in cand povestiti-i intamplari din copilaria voastra, uitati-va impreuna la poze cu colegi de clasa si povestiti despre ei ce va amintiti, fara a critica, doar cu scopul de a-i arata ca are o problema pe care o poate rezolva. Acesta e scopul nostru ca parinti: sa ii invatam pe copii sa gaseasca singuri solutii problemelor lor.

Daca aveti sugestii, intrebari, solutii, lasati un comentariu.

Cu drag,
Ema

luni, 18 iulie 2016

Copilul tau e timid

A fi timid nu e un lucru rau. Timiditatea se trateaza singura sau cu ajutor, la varste mici sau pe parcurs. Copiii timizi, chiar daca vor invata sa isi invinga timiditatea, tot vor ramane cu o teama si o sfiala de ceva ce nici ei nu-si vor putea explica. Parerile mele nu sunt general valabile. Sfaturile pe care vi le dau pot sa functioneze sau nu, deoarece totul depinde de o multime de factori si totul cere timp.
Ce inseamna un copil timid? In categoria aceasta parintii includ o tipologie larga de copii: pe cei care se ascund dupa fusta mamei, pe cei care nu vor sa spuna o poezie in fata musafirilor, pe copiii care nu ridica mana la scoala si nu se afirma, pe acei care nu vor sa se duca singuri la magazin sa cumpere o paine... Timiditatea are legatura de multe ori cu sfiala, rusinea, spaima. Toate au o frica, frica de a se intampla ceva rau. "Mi se va intampla ceva rau daca merg singur la magazin." "Nu pot sta singur in fata musafirilor si sa recit o poezie." Pe de alta parte timiditatea are legatura si cu dorinta copiilor de a nu iesi in evidenta. Parintii vor sa se laude cu micutii lor, sa ii arate lumii, sa vada lumea ce destepti sunt, cate lucruri stiu. Copiii sunt insa de alta parere. Sau unii sunt foarte indrazneti acasa, cu cei din familie, dar rusinosi cu cei straini.
Hai sa ii ajutam.



1.Identificati fricile si temerile sale Discutii simple despre anumite aspecte pot lamuri si copilului, dar si voua, parintilor, anumite probleme. Nu ii spuneti nimic din gama: "Eu pe vremea ta ma cataram in copaci.... Nu esti in stare sa deschizi gura si sa spui doua vorbe ...Colegii tai au spus pe scena poezia, tu te-ai balbait ..." Vrem sa gasim solutii, nu sa il acuzam si mai tare. Discutiile care incep cu "Ce parere ai, Cum te simti atunci cand ... De ce crezi ca te simti asa ? Ce te sperie, ce crezi ca s-ar putea intampla?" il ajuta pe copil sa vada, incet cu incet ca problemele i se lamuresc in minte.

2. Cereti intotdeauna parerea copilului despre multele lucruri care il privesc, dati-i sansa sa faca alegeri: Vrei fustita roz sau pe cea cu volane? Vrei sa mananci acum sau peste o jumatate de ora? Va recomand ca variantele din care copilul sa aleaga sa fie doar doua; daca sunt mai multe, veti ajunge la negocieri si veti pierde obiectivul principal.

3. Pregatiti-l. Orice ati face, oriunde ati merge, daca vine cineva in vizita... In general copiii timizi se tem de lucrurile noi. Pentru a evita elementul surpriza care il sperie, vorbiti cu copilul despre ce urmeaza sa se intample: "Vor veni la noi niste prieteni. Ei sunt casatoriti si nu au copii. Le-am povestit ca noi avem un baietel pe nume ...Vrei sa ii cunosti cand vor veni aici?" O introducere de acest fel ii da sansa copilului sa anticipeze, sa se pregateasca. Daca el pare receptiv, mergeti mai departe si anticipati ce va face el, ce le va spune, poate chiar unde va sta si cu ce se va imbraca. In acest fel elementele surpriza vor fi eliminate rand pe rand, copilul are ocazia sa aleaga o vestimentatie care ii da siguranta (poate o rochie anume, o bluza speciala) si chiar locul in care se va simti bine (pe scaunul de langa calorifer). Daca copilul vostru respinge tot ce ii propuneti, lasati-l asa. In niciun caz nu il fortati sa iasa din camera pentru ca musafirii sa il vada.

4. Puterea grupului - Timiditatea dispare treptat daca copilul face parte dintr-un grup. Poate la scoala nu se simte confortabil in grupul clasei. Dati-i sansa unui alt grup: grupul de la o activitate sportiva, de la un atelier de pictura. Copiii vorbesc pe limba lor, altfel decat o facem noi, adultii. Inainte de a inscrie copilul la o activitate, cereti-i parerea. daca nu e de acord, inseamna ca trebuie sa mai asteptati si sa il inrebati periodic ce parere are. Sau ar putea sa isi aleaga chiar el o activitate.

5. Laudati-l. Laudati-l ori de cate ori aveti ocazia. Sa nu fie insa o lauda emfatica, exagerata. E suficient daca la masa de seara anuntati si pe ceilalti membri ca el a realizat azi un desen deosebit care va place foarte mult.

6. Scoateti-l in lume - Timidul nu va fi de acord sa iasa in fata. Dar puteti face asta cu lucrarile lui - expuneti desenele lui pe holul casei, pe holul blocului (desigur, cu acordul sau). Timidul nu va fi de acord sa le expuneti pentru a le vedea altii. Nici nu e acesta scopul. Scopul e ca el, copilul, sa isi vada la un loc lucrarile, sa le vada acolo, in afara spatiului sau personal.

7. Materializati. Cum arata frica ta? Prin desen copiii se exteriorizeaza cel mai bine. Poate va desena frica asemeni unui monstrulet. Dupa ce deseneaza, povestiti de ce arata monstruletul asa, ce face el, unde sta, cu ce se ocupa toata ziua. Hai sa-i dam ceva de facut. Hai sa ii punem niste haine frumos colorate sau o fundita. Transformarea unui desen inseamna ca el, copilul, poate tine sub control emotia si ii poate da o alta directie.



Dincolo de aceste sfaturi, iata cateva din situatiile prezente in clasa mea:
*Eu nu am fost niciodata de acord cu serbarile scolare in care fiecare iese in fata si spune frumos o poezie. Mai ales la varste mici, gradinita, clasele 0 - 1, copiii se simt speriati chiar si daca nu sunt niste timizi. Sa stai pe scena, in fata atator ochi de adult, nu e usor. De aceea am avut serbari in care copiii au actionat ca un grup, dandu-le posibilitatea sa fie acolo, pe scena, in fata parintilor, dar si sa fie protejati de grup.

*In clasa a 2-a ei au venit cu ideea unui spectacol de talente. Unii au avut curaj de a iesi in fata, singuri, de a dansa si de a canta. Altii si-au format grupuri de 2-3-4 si au pregatit impreuna un moment. Au ramas si copiii care nu s-au simtit pregatiti sa fie singuri pe scena. Lor le-am rezervat un moment in grup.

*Una dintre fetite, mare si talentata desenatoare, nu a dorit la o serbare sa vina in fata parintilor cu un moment. Colegii au propus ca ea sa deseneze pe scena, in culise, sa fie cu ei pe scena, dar sa stea in culise daca nu se simte bine in lumina reflectoarelor. Acolo a desenat, pe jos, iar la sfarsit a prezentat parintilor desenul sau.

*Ii incurajez pe copii sa participe la orice activitate care presupune sa stea in fata unui auditoriu si sa prezinte ceva. La inceput a fost doar cine a vrut si s-a simtit bine sa faca asta. Acum, dupa 4 ani de scoala, toti si-au depasit emotiile. Activitatile acestea au variat la noi si au fost la toate disciplinele: Propune un proiect colegilor la arte vizuale, Dirijeaza pe o melodie, Citeste-ti compunerea, Recita poezia ca un actor, Explica colegilor cum se rezolva problema, Propune un joc la joc si miscare...

*Inaintea unui spectacol de dans, am povestit cu ei despre cum se simt. Au iesit la iveala emotii, temeri, frici: Daca o sa cad? Daca imi vine sa stranut? Daca uit pasii? Daca imi cade fustita? Asa, in grup, temerile au fost risipite. Si-au spus unii altora incurajari, si-au gasit motive sa invinga frica... Daca vei uita pasii, te uiti la cei din fata, faci ce pasi iti amintesti ... Daca iti vine sa stranuti, stranuti si gata, nu e nicio problema.

Totul are o rezolvare.

Cu drag,
Ema

marți, 12 iulie 2016

Etapele educatiei economice

Cam cand ati plasa in timp inceputul educatiei economice la copii? Eu as incepe cu taierea motului, cand copilului i se ofera pe tava mai multe obiecte din care sa aleaga. Daca alege banii ... va fi bun la finante, va fi bogat. In realitate nu e chiar asa. Noi, adultii, am limitat totul la bani. Ai bani, poti avea orice, poti face orice. Exista insa si alte metode prin care poti avea ... orice. 



A IMPARTI - In opinia mea educatia economica incepe la varste foarte mici cu a imparti: am eu si iti dau si tie, cu imprumut sau de tot. Copiii sunt indemnati sa imparta cu ceilalti din parc pufuletii si jucariile, cu cei de la scoala gustarea sau foile de desen. Ceea ce e bine pana la un punct. Am promovat la scoala pe A IMPARTI, dar cu rezerva ca fiecare imparte cu ceilalti daca doreste. Si da, copiii nu vor intotdeauna sa imparta. Si e firesc asa. Voi ati imparti cu doamna din autobuz rujul din poseta deoarece ea si l-a uitat acasa? Nu, nu veti face asa, deoarece rujul e un obiect personal si intim. In viziunea copiilor e la fel cu lucrurile lor; la varste mici, 2-4 ani, "tot ce e al meu, e al meu si nu dau nimanui", fiecare jucarie, fiecare biscuite e ceva personal si noi nu trebuie sa ii fortam sa imparta daca nu vor. Dar treptat putem sa sustinem ideea de a imparti cu altii. Faceti acest lucru la inceput acasa si la inceput totul sa vina de la voi, cu formulari care sa ii indice copilului ce inseamna actiunea voastra: "As vrea sa impart cu tine biscuitii mei. Uite cati am aici, in punga, as vrea sa iti dau si tie unul. Am multi, imi ajung si imi place sa impart cu tine." Repetarea cuvintelor care indica actiunea si vointa il ajuta pe copil sa inteleaga exact care e atitudinea voastra: impart, cu tine, iti dau, vreau sa iti dau, ma bucur sa impart cu tine. Nu va asteptati ca el sa procedeze la fel, in parc, cu primul copil intalnit. Poate fi un proces de durata. Pe de alta parte, nu conditionati imparteala de alte lucruri: daca ii dai si lui, iti iau una si mai mare / da-i si lui ca e mai mic / da-i si lui ca doar e fratele tau / da-i si lui ca si el   ti-a dat tie / da-i si lui ca el nu are. Copiii nu gandesc asa si nu aceasta e logica lor. Dar puteti alege formulari care sa il ajute sa inteleaga ca poate imparti cu un anume scop: Mihaita crede ca masinuta ta e frumoasa si ar vrea sa se joace cu tine. 

TROCUL - La varsta scolaritatii puteti vorbi copiilor despre troc. Noi am facut asta inca din clasa 0 si in fiecare an a fost un succes. Dupa 6 ani copiii accepta sa se desparta de unele lucruri. Dai ceva si primesti alt lucru in schimb. Mica intelegere functioneaza perfect acum. Exista insa si aspecte mai putin placute: unii copii se pot razgandi si isi doresc inapoi jucaria pe care tocmai au dat-o. Pe de alta parte copiii nu apreciaza lucrurile la valoarea lor reala si in viziunea lor o jucarie pe care tocmai ati dat 100 de lei e egala cu o minge de 3 lei. Valoarea lucrurilor e relativa pentru copii si e doar o valoare personala. In fond ei chiar au dreptate. Noi, adultii, ne gandim la valoarea financiara a lucrurilor deoarece pentru noi valoarea muncii e alta. Cu rabdare insa, veti invata copiii sa faca schimb de obiecte. Orice obiect ar alege copilul pentru a face troc, 
nu-i criticati alegerea. 



BARTER - Un fel de troc, dar la nivel mai inalt. Schimbi lucruri care iti prisosesc sau servicii, dai ceva la schimb pentru ca nu ai bani sa cumperi. E o modalitate pe care as aplica-o la varste mai mari, poate de la clasa a 4-a in sus. Si as merge in directia serviciilor: eu pot sa te ajut la mate, deoarece sunt priceput la asta si tu poti sa imi desenezi un tricou deoarece esti talentat la desen. Si acasa se pot face schimb de servicii: tu ma ajuti sa fac ordine si eu te ajut sa iti repari jucaria. Copiii trebuie sa inteleaga de aici ca ajutorul reciproc e in beneficiul tuturor: esti util, castigati timp daca lucrati in echipa, te faci cunoscuti, iti valorifici talentul, sarguinta. Atentie la limite - exista o linie foarte fina la schimburile de obiecte si servicii, la troc si la barter - si depinde de cum pui problema. "Daca esti cuminte, iti iau o jucarie." nu e nici troc, nici barter, e mita si conditionare, iar copilul va intelege ca va primi ceva daca se comporta intr-un anume fel. "Iti dau jucaria mea daca vrei sa fim prieteni." e o formulare ce apare foarte des la scoala si trebuie sa explicati copiilor ca prietenia nu e o moneda de schimb. Dar iti poti ajuta un prieten fara a-i cere nimic. 

SWAP - Alt fel de troc, dar unul ... plin de surprize. De obicei se realizeaza in grupuri mari, in colectivitati, cu ocazia Craciunului spre exemplu. Participantii trag la sorti carei persoane sa ii faca un cadou si totul trebuie sa ramana surpriza: si persoana si cadoul. Se poate realiza si in familie. Daca se realizeaza la scoala, ajutati copilul sa aleaga un cadou potrivit, frumos si util. 

VOLUNTARIAT - Sa faci ceva doar pentru a face ceva, sa participi si sa muncesti de dragul implicarii. Termenul poate fi explicat si inteles cam de pe la 10 ani as spune. Dar cu copiii puteti participa la tot felul de actiuni inca de cand sunt mici: activitati de curatare a spatiilor publice, de strans jucarii pentru o cauza nobila, de plantat pomi. Trebuie insa sa explicati si inainte de actiune si dupa ce veti face, ce ati facut, de ce. Doar asa vor intelege rolul si rostul voluntariatului. La varsta facultatii si la angajare vor conta activitatile de voluntariat. Ele vor arata angajatarolui cat esti de dispus sa te implici, sa faci ceva fara sa ti se ceara si fara sa fii platit. 

PRETEND PLAY - Joaca cu banii. De la joaca simpla cu bani de hartie pana la Monopoly. Acordati timp unui astfel de moment. La varste foarte mici puteti sa va jucati cu bani din hartie alba pe care sa ii confectionati chiar voi si pe care sa scrieti niste sume: 1, 3, 5, 10. Copiii, si baieti si fetite, adora sa organizeze un magazin. Lasati-i pe ei sa faca asta si veniti la magazin pentru a cumpara ceva. Invatati-i cum sa dea rest. Incet- incet puteti duce joaca in viata reala si din cand in cand, cu asistenta, lasati-l pe cel mic sa plateasca la magazin cumparaturi simple, explicati-i cat costa painea spre exemplu, ce bancnota veti folosi si calculati impreuna ce rest va primi.

BUGETUL - La varsta scolaritatii mici puteti vorbi copiilor despre bani. Ce sunt, care e valoarea lor. Il puteti lua pe cel mic la cumparaturi cu acest scop: de ce alegem un anume produs si nu altul. Cat costa fiecare si la ce ne uitam cand cumparam ceva, de ce renuntam la un lucru si il amanam pe alta data pentru a ne incadra in buget. Eu cred ca daca la mall copilul vede o astfel de atitudine din partea voastra, veti ajunge sa nu aveti scene de furie atunci cand nu ii puteti cumpara ceea ce isi doreste. Pe de alta parte mi se pare important sa ii implicati pe copii in planificarile pe care le faceti, fie ca e vorba de planurile de vacanta sau de petrecerea lor. Intr-o zi am vorbit cu copiii despre petrecerea de ziua de nastere si am facut impreuna un calcul. La moda sunt petrecerile la cluburile care propun copiilor jocuri interactive, jocuri video, o persoana specializata in a organiza petreceri si da, sunt parinti care prefera acest aspect care ii scapa de haosul unei petreceri. Insa pretul unei astfel de petreceri cu doar 10 copii ajunge la un salariu si elevii mei au fost impreionati sa afle asta. 

CASTIGURILE - Tot la varsta scolaritatii mici, copiii pot gestiona banii. Fie ca ii oferiti periodic o suma pe care sa o gestioneze, fie ca ïi oferiti recompense financiare pentru treburile de prin gospodarie, cred ca e bine pentru el sa aiba controlul unei sume si mai ales sa decida ce vor face cu banii primiti sau stransi. Explicati de la inceput, dar si de-a lungul timpului, ce poate face cu banii: ii valorifica imediat, ii economiseste, ce se intampla cand economisesti, de ce e important sa ai o suma de bani, cum sa iti planifici cheltuielile. Nu il criticati daca alege mai tot timpul o cheltuiala imediata. Va invata pe parcurs sa fie chibzuit.

CE POTI FACE CU BANII - Am intalnit copii care considera ca pot face orice daca au bani, care cred ca sunt diferiti, mai presus, mai destepti doar pentru ca parintii au bani. Sau copii care nici nu concep sa nu primeasca un cadou pentru orice reusita mai mica sau mai mare. Cred ca e important sa gasim un echilibru si trebuie sa le imprimam copiilor ideea ca banii au un anume scop, ca nu poti cumpara orice, ca bunatatea, chibzuinta, implicarea sunt mult mai importante decat castigul imediat.

Fiti chibzuiti, copii.
Ema 


vineri, 8 iulie 2016

Placerea lecturii la varste mici

E mic, abia a invatat sa citeasca. Stii ca cititul i-ar putea deschide noi lumi, noi usi. Cum il ajuti sa inteleaga ca cititul e important si mai mult, cititul e ceva minunat, iar cartile sunt tot atatea posibilitati de a descoperi in fiecare pagina o multime de lucruri? Nu e magie cu palarie, nu e usor. Dar se poate. E o munca de echipa si e o munca de durata.



1. Exemplul personal - Daca voi, parintii, obisnuiti sa cititi, seara, in weekend, in timpul liber, sa cititi o carte nu sa stati la calculator si citind acolo (desi va spun mai incolo si cum e cu cititul pe tableta), veti fi cel mai bun exemplu pentru copiii vostri. De aici incepe, de la exemplul personal.

2. Du-l la biblioteca - Poti avea acasa cea mai mare si mai frumoasa biblioteca, dar nu se compara cu atmosfera dintr-o biblioteca publica. Rafturile impunatoare, miile de carti, mirosul, oamenii - totul poate impresiona. Mergeti mai intai la bilblioteca pentru adulti, cauta o carte, discuta cu bibliotecara - fa totul in asa fel incat sa nu reiasa totusi ceva de genul "Uite cum fac eu, asa sa faci si tu." Exemplul personal trebuie sa fie ... subinteles. Asta nu inseamna ca daca veti merge o data, gata! Nu, trebuie sa mergeti de mai multe ori. Dupa o luna prezinta-i biblioteca pentru copii si fa ca totul sa fie o zi speciala.

3.Mergeti la sala de lectura de la biblioteca publica - Da, acolo e alta atmosfera. Chiar daca micutul tau are 6-8 ani, mergeti acolo sa cititi carti. Atmosfera de liniste il va invata ca cititul trebuie sa se desfasoare in liniste si ca e nevoie de concentrare.

4. Mergeti la librarie - La primele vizite doar rasfoiti carti, fara sa il tot intrebati pe cel mic daca vrea sa ii cumparati neaparat o carte. Acest lucru trebuie sa vina de la el. Nu, nu va cere poate de prima data, nici dupa o luna, dar e o sansa.

5. Cititi impreuna - In cor, pe rand, cu voci preschimbate.

6. Carti cu poze - Placerea de a citi nu va veni daca ii pui in mana carti grele, fara poze. Alege carti care au ilustratii mari si doar un rand pe pagina.



7.Cititi impreuna -IAR!  - Nu e suficient sa ii pui supa in fata si sa ii spui Mananca! Nici voi, adultii, nu mancati cu pofta cand sunteti singuri. Asa e si cu cartile - Hai sa citim impreuna, poate fi un inceput. Sau ... Vrei sa iti citesc eu cartea aceasta? (chiar daca copilul stie sa citeasca, placerea unei auditii are farmecul ei). Da, poate o luna intreaga vei citi doar tu cartile. Nu e nimic. Pofta vine mancand.

8. Ia-l prin surprindere - Aveti o carte despre o pisica? Deseneaza-ti mustati, da, chiar tu, parintele lui si ofera-te sa ii citesti cartea. Nu iti spun ce se va intampla, dar va las pe voi sa descoperiti.

9. Povestea merge mai departe - Discutati despre ceea ce cititi, faceti din unele carti (nu din toate, ar fi plictisitor) o stire de familie - anuntati-l pe tati, seara, ca azi ati citit o carte despre .... Desenati personajele, povestea, o scena si expuneti desenele.

10. Cartile electronice - Eu sunt pentru tableta si gadgeturi. Parintii care interzic tableta / calculatorul si vad in asta o pacoste sunt de obicei parintii care nu se pricep la astfel de lucruri sau care considera ca tehnologia e apanajul adultilor. Nu e nimic rau in a nu te pricepe, poate nu e domeniul tau, nu te atrage etc. Dar asta nu inseamna ca nici copiii nostri nu ar trebui sa aiba acces la tehnologie. Carti in limba romana in format electronic nu prea gasiti. Nu asa multe. Dar pe Kindle gasiti in engleza sau germana sau franceza. Sau alte limbi straine. Daca stiti o limba straina, da, cititi-i copilului pe tableta. Tehnologia are intotdeauna de castigat.



Ma limitez la 10 idei. Ar fi multe de spus deoarece placerea de a citi nu se formeaza de la o zi la alta. Poate dura mult, un an, doi sau mai mult. Nu va pot promite ca ideile mele vor avea succes. Depinde de copiii vostri, de voi, de conjunctura. Pe de alta parte aveti in vedere si alte aspecte:
*placerea cititului nu vine la toti copiii de la varste foarte mici
*fiecare copil e diferit si nu va lasati influentat de spusele altora cum ca ai lor citesc mult, foarte mult, zilnic ...
*poate cititul nu e activitatea sa preferata, dar asta veti descoperi pe parcurs, nu la 6-7 ani
*daca voua va place o carte, nu inseamna ca trebuie sa ii placa si copilului vostru (unii baieti din clasa mea au citit cu mare placere doar cartile care aveau ca personaje baieti, nu catei, fetite si pisici)
*daca nu se arata interesat de toate eforturile voastre (mers la biblioteca, citit impreuna...) nu inseamna ca gata, nu ii place sa citeasca - trebuie sa aveti rabdare.

Am scris acest articol ca raspuns la intrebarea Taniei - Cum ajuti un copil care intra in clasa 1 acum sa isi doreasca sa citeasca?

Sper sa va fie de folos. Daca aveti si alte idei, sugestii, lasati un comentariu.
Ema