sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Bilute de biscuiti - bucatarie simpla pentru copii

Cu tema aceasta m-am incadrat la Unitatea Meseriile. Bucatarul priceput. De fapt ... 28 bucatari priceputi.
Copiilor le place bucatareala, iar retetele nu trebuie sa fie complicate. Am ales pentru aceasta ora sa facem bilute de biscuiti.


Fiecare copil si-a adus: un pachet de biscuiti Petit Beurre - i-am rugat ca acasa sa isi marunteasca biscuitii, un castron de plastic, o furculita si o lingura, si, la alegere, stafide, cocos maruntit, nuca macinata, bombonele de ornat.


Sarcina mea a fost sa fac siropul de zahar - 2 litri de sirop din apa, zahar, zahar vanilat si ceva rom. Am fiert siropul pana a scazut si au ramas 2 litri. Cantitati exacte nu am: am pus totul din ochi. Am mai adus si ulei - retetele originale contin unt, dar pentru ca nu aveam cum sa topim unt in sala de clasa, am optat pentru ulei si afost foarte bine. Am turnat in castronul fiecarui copil putin sirop si foarte putin ulei (doar atat cat sa dea compozitiei tenta aceea alunecoasa si aluatul de biscuiti sa nu se lipeasca de maini). Pentru ca am terminat cei 2 litri de sirop dar mai aveam nevoie de lichid pentru compozitia unor copii, am folosit lapte - doar cativa stropi.


Dupa ce compozitia de biscuiti, sirop, ulei si lapte a fost amestecata, copiii au modelat bilute.


Fiecare a ales cum sa decoreze bilutele sau prin ce sa le tavaleasca.


Bogdan a adus bombonele decorative. Altii au avut nuca macinata sau cocos.


Eu nu am prea avut timp sa imi realizez propriile prajiturele, dar bucatarii nu m-au lasat si am gustat aproape de la fiecare cate o bucata.


Concluzia: activitate usoara, distractiva si delicioasa. Cred ca ei s-au distrat foarte bine. Acum ne gandim la urmatoarea reteta.


Daca si tu ai bucatarit ceva cu elevii tai sau daca ai o idee de reteta usoara, fara foc, lasa un comentariu sau trimite-mi chiar poze cu activitatea voastra. le pot publica pe blogul meu.

Spor la gatit.
Ema 

duminică, 24 noiembrie 2013

Sa tesem frumos

pentru ca vorbim despre meserii, m-am tot gandit cum sa tes cu copiii. Imi amintesc de jocul acela de pe vremuri, "Sa tesem frumos", insa mi s-a parut acum prea scump. Asa ca am pornit la treaba: carton, hartie, foarfece, lipici. Si nu e greu deloc.


Iata cum faci (daca am timp, voi posta pas cu pas cum se face, cu poze): pliezi coala A4 in doua si tai cu un foarfece normal sau cu unul cu model fasii late. Lasi insa margini in toate cele 4 parti ale foii. Tai fasii de diferite culori ca sa poti tese.Despaturesti coala A4 si incepi sa introduci fasiile taiate prin fasiile foii. Lipesti marginile pe rama foii.



Iti poti stabili diverse variante de lucru: sa folosesti 2-3 culori pentru a crea un model, sa desenezi pe patratele formate diverse forme mici, sa lipesti din loc in loc figurine mici ...



Ema 

Leul si soarecele sau Cum sa desenezi un leu

Litera L. Fabula Leul si soarecele.

Mie imi plac foarte mult fabulele: sunt scurte si moralizatoare, ajungi repede la subiect.Pentru litera L am tot cautat o poveste. Mi-am amintit fabula aceasta care s-a potrivit perfect.


La ora de pictura am invatat mai intai cum sa desenam un leu. I-am intrebat pe copii daca stiu cum sa deseneze leul. Raspunsul a fost un Nuuuuu trist pentru mine. Pare un animal greu de desenat. Hai sa-l facem usor.
Am desenat pe tabla, iar ei pe foi cu creioanele grafice. Am desenat pe etape. Mai intai capul: un cerc, 2 ochi si botul. Apoi am analizat forma urechilor: daca ii pui 2 urechi ascutite, iese pisica; daca ii pui 2 urechi rotunde, mari, iese soarece. daca ii pui 2 urechi mici rotunde, iese urs. Perfect! Doar ca transformi ursul in leu desenandu-i in jurul capului o coama. Corpul pare mai greu, insa daca pastrezi proportia... e usor: spatele se lungeste, se termina cu o coada; gatul nu se vede, e sub coama (am scapat de gat!); burta e o linie tot lunga, putin ondulata chiar in dreptul burtii. Picioarele, ghearele.... Atmosfera. Intr-un colt soarecele. Cocotieri, plante, mult verde... jungla.
Acum spor la treaba!


Imi place sa dau copiilor indicatii minime. De cele mai multe ori indicatiile sunt de rodin tehnic: asez in margine sau in mijloc? Tin foaia culcata sau in picioare? Ce detalii voi adauga? Ce culori voi folosi?


Roarrrr!!



Spor la lei!
Ema


miercuri, 6 noiembrie 2013

Emotii de baza - Frica

Daca povestesti cu ei, vei descoperi ca foarte multi copii se tem de foarte multe lucruri de care nici macar nu isi dau seama. Prima data cand i-am intrebat daca le e frica de ceva, au fost foarte curajosi si razand au strigat ca Nuuuuu. Le-am spus ca eu ma tem de paianjeni si ca desi sunt dragute, insectele ma sperie totusi. Iar ei s-au dezlantuit. Au descoperit ca le e frica de lift, de intuneric, de moarte, de oamenii urati, de serpi, de fantome... Hmm...


Am trecut in revista cele mai si cele mai inspaimantatoare momente.


Apoi am cautat solutii. Ce faci cand iti este frica? Daca e intuneric ... pastreaza langa pat o lanterna sau foloseste noaptea o lampa de veghe. Daca te sperie ceva, orice, strange in brate o jucarie preferata, gandeste-te la ceva amuzant, vorbeste cu parintii despre temerile tale.



Sa nu-ti fie frica!

Ema 

Poveste cu figurine - literele N si U

Am combinat intr-o poveste literele N si U. De fapt voiam sa predau pe N, insa m-am folosit si de litera U in imaginea unui unicorn. Am numit povestea Unicornul noptii.


Pentru aceasta poveste am confectionat figurinele din fetru si am adaugat detaliile cu creioane colorate, pixuri cu sclipici si carioci. Partile mici, precum coama si coada unicornului, le-am lipit cu aracet.


Am folosit in poveste mai multe cuvinte care incep cu N: noapte, nuferi, napolitana, nalba, nor. Am creat insa si atmosfera de noapte cu stele si luna.


In timp ce am spus povestea, am adaugat pe plansa figurinele.




Iata si povestea:

Unicornii sunt ființe speciale și delicate. Trăiesc în păduri și numai noaptea ies să pască. Unicornul nopții are copitele mici și o coamă lungă ce îi cade spumoasă, ca un nor, până la pământ. Cornul cel lung de deasupra orichilor îi e strălucitor. Cu el a pus pe fugă dragoni și a vindecat demult un rege și o prințesă.
Acum unicornul e singur. Iese noaptea să privească norii, luna, stelele. Își dorește un tovarăș. Uneori merge pe lângă casele oamenilor. Știe un iaz unde plutesc nuferi și cresc nalbe. Știe și o casă unde stă o fetiță al cărui nume e Nina. Într-o noapte fetița stătea la fereastră și i-a dat unicornului o bucată de napolitană dulce. A lăsat-o pe fetiță să îi atingă nasul negru. La altă casă e un băiat. Numele lui e Nino. Are o colecție de nasturi și o nuia pe care încalecă spunând că e cal. Nino i-a arătat colecția de nasturi și i-a numărat în fața sa. I-a promis că într-o zi îi va face o salbă de nasturi.

Unicornul e o ființă magică. Dacă noaptea, când dormi, strângi ochii tare de tot și îl strigi ușor pe nume, s-ar putea să îl vezi. 



marți, 5 noiembrie 2013

Cartea liliacului

Noi mereu ne facem cate o carte. De Halloween am facut una in forma de liliac. Am vorbit despre lilieci - unde traiesc, ce mananca, daca sunt pasari sau animale... In carte copiii au notat esentialul.


Aceasta e o carte tri-fold - adica e impaturita in 3. Se decupeaza pe contur in forma de liliac cu aripile deschise. 


Ochii si dintii.


In mijloc am lipit o foaie alba pentru a se scrie pe ea.


Apoi se trece la povestit, notat si desenat.



Toti liliecii stau langa mama lor mai mare.


Ema 


Vrajitorul cuvintelor

Atunci cand scrii frumos si citesti bine devii vrajitorul cuvintelor.


Am cateva palarii magice care transforma copiii, chiar si pentru 2 minute, in vrajitori ai cuvintelor, capitani ai literelor sau pirati ai numerelor. Doar cine scrie frumos e desemnat vrajitor al literelor. Pe ceilalti ii asteptam, ii incurajam si ii declaram vrajitori la ce se pricep ei cel mai bine.


Ema